Rodica Mandache: "Radu Afrim e o salbaticiune!"

Rodica Mandache in "joi.mega.Joy"

Orice intalnire cu Radu Afrim este o intalnire culturala. Stie enorm de multe lucruri, citeste mult, gaseste texte noi, ciudate, frumoase. Are o tema preferata – FAMILIA si singuratatea ei, incercarea de a iubi oamenii si neputinta de a-ti gasi linistea. Spectacolele lui vorbesc despre UMANITATE. Despre vise, halucinatii, disperare, viziuni, iubiri, crize de constiinta, zambete.
Radu Afrim e o salbaticiune! Extrem de fragil, vulnerabil, dar care taie ca o lama de otel, cinic, crud uneori si, paradoxal, generos, bun, bland, cuminte.

Un actor obisnuit, ca sa nu zic mediocru, nu ii poate face fata. La lucru, poate fara voia lui, Afrim sfideaza, dizloca, sperie. Uneori, la repetitie, eu, actrita cu destula experienta, ma simt inspaimantata, infricosata, electrocutata. Se petrec mari schimbari in fiecare actor la intalnirea cu Afrim. Repetitiile cu Afrim sunt fascinante, neverosimile, incomode. Esti electrocutat, cum am spus, te simti angrenat in socuri electrice. Devii neputincios, bun, pur, candid si de acolo incepi sa construiesti, sa cladesti. Te scoli dimineata cu gandul asta: “Oare astazi o sa fie multumit?”. Te duci cuminte la repetitie si-ti dai seama ca s-au petrecut SCHIMBARI  de relief in intelegerea ta si simti ca ai intrat in alte forme de viata.
In lucrul cu Afrim drumurile din interiorul tau sunt lungi, anevoioase si dureroase. Ai nevoie de odihna si nu o primesti. El e cel care nu iti da voie sa-ti tragi sufletul, sa intri cat de cat in comoditate. Socotesc lucrul cu Radu Afrim o favoare nemeritata. De cate ori ma intalnesc cu el sunt intr-o incordare stapanita, dar nu pot face abstractie de magneticul ucigator al artistului care este. E proteic. E neobosit. E pervers in munca naucitoare.

Rodica Mandache

Sursa:
Rodica Rusiecki – “Radu Afrim – Tesuturile fragilitatii”