 |
| Horatiu Malaele |
“Tehomirul meu cald si nostalgic, cu oameni saraci, dar gospodari, gulalivi si betivi, oltenii adevarati dintre dealurile ce despart Gorjul de Mehedinti, oltenii mandri ai fratelui Minulescu…
Cu mosu’ Lica, tata lu’ tata, cel care ne spunea povesti caragioase, numai de el stiute, rupte din noaptea care-i furase prematur vederea, iar noi ne tavaleam de ras printre porcii lui colorati care mergeau pe biciclete, si dovlecii lui uriasi plini de broaste ce cantau la muzicuta ca Vasilica – chioru’ din capu’ satului…
Cu mama Domnica, mama lu’ tata, cea care ne spala in copaie cu lesie ca pe camasi, si care il luase pe mosu’ pentru ca intr-o noapte, pe cand era si ea tanara, frumoasa si de maritat, ii aparuse in vis, in cojoc oieresc, insusi Dumnezeu, care i-a zis “du-te dupa Lica al lu’ Malaele”…Si ea s-a dus…
Cu mama Banicoanea, strabunica mea dinspre mama, care bea tuica povestind si chiuind pe luncile Tehomirului, si care a murit pe la nouazeci si ceva de ani pentru ca n-a mai vrut ea sa traiasca…
Cu mama Nicu, mama lu’ mama, cea muncitoare, calda si blanda ca un cozonac oltenesc…
Cu mosu’ Hoara, tata lu’ mama, inalt si umflat in piept, chiaburul satului, care nu s-a dat cu comunistii nici d’al dracu’, indurand mai degraba umilinta de a merge unsprezece kilometri la o fabrica unde era portar, decat sa fie sluga la “astia care mi-au furat pamantul si viata”…
Cu Mutu’ satului, facatorul de case…
Cu Floarea, cea frumoasa si bogata-n trunchi…
Cu Sile cocosatu’, ce cazuse dintr-un nuc pe vremea cand era copil si ramasese asa, cocosat si mare-n sula, iar eu incremeneam cand imi povestea cum incalecase el pe Floarea cea bogata-n trunchi si-i facuse nu stiu ce, de simteam cum ma furnica un ceva prin burta si mai la vale…
Cu nedeile satelor, unde mancam colaci sfintiti, caltabosi, sugiuc, turta dulce si mai ales inghetata colorata de la tigani…
Cu mine, care ma tineam de mana copilariei, alergand incolo si incoace fara nici o treaba…
Acolo in curtea copilariei mele am cunoscut-o pe tanti Jusca, o unguroaica betiva si galagioasa, pe Ina Zarina cea plecata in Palestina, pe Bogart, pictorul orasului, cel care a umplut casele Targu Jiului de flori, fructe si pepeni, pe Mioara, fata tigancii de vizavi care mi-a aratat dupa gardul scolii, in pragul nedumeririi mele sexuale, lucruri de nepovestit… Copilaria, cadoul pe care ni-l face Viata pentru ce vom avea de indurat…”
Horatiu Malaele
No comments: