 |
| Veta in "O noapte furtunoasa" |
● Pe fiecare i-am indragit, i-am respectat si de la fiecare am invatat ceea ce stiu. Cea mai draga mi-a fost Marioara Voiculescu, poate fiindca mi-a indreptat pasii in primii ani de studentie. Inefabila imbinare de gratie, sobrietate, prestanta, forta. Parca o vad si acum, intr-un colt, cu paltonul indesat pe umeri, in clasa fara scena, cortina, te taia frigul. Nu alinta, nu pedepsea, era dreapta. Nu stiu cum reusise sa creeze un climat academic, nu stiu ce putere avea sa ne determine sa facem tot ce ne cerea.
● N-am fi lipsit o data de la cursuri. Daca intarziam, nu suflam dupa draperia de la usa pana la pauza. Si actorie, zilnic. Discipline pe care astazi le predau cativa profesori, astazi, atunci, in ’48 le preda unul singur: dictie, improvizatie, monolog, versuri, proza. Tot alfabetul profesiei l-am invatat de la doamna Voiculescu.
● Intrasem in Institut fara glas, sau mai exact, cu un glas care nu depasea falsetul. Profesoara mi-a spus peremptoriu: «ori actorie, ori canto!» Si am ales. Ce exercitii mi-a prescris, Doamne! Stateam pe spate cu un teanc de carti pe plex si recitam de dimineata pana seara, «nemarginita mare!» Si monologul Doamnei Clara din «Vlaicu voda», pana cand emisia misca vizibil cartile.
● Teatrul se invata vazand si ascultand. Am inceput prin a fi un student dezorganizat si dezordonat, dar cum nimeni nu s-a straduit sa ma disciplineze a trebuit sa o fac singura. Si am invatat din ce in ce mai mult, in ce masura trebuie sa fii un fel de soldat in profesia noastra. Oricat de dezorganizat si nepunctual ai fi, gongul e gong si cortina e cortina, si cand a batut gongul tu trebuie sa fii acolo.
● Noi eram 40 de studenti in clasa, toti invatau impreuna, stateam opt ore cu doamna Marioara Voiculescu si poate ne venea randul sa lucram cu ea o data pe luna. Dar invatam din ceea ce vedeam ca lucreaza cu ceilalti. Sa vezi, sa retii ceea ce vezi era sansa ta de a absorbi, depozita si selecta.
● Interesul sau lipsa de interes pentru ce lucreaza ceilalti mi se pare si mie definitorie pentru masura in care studentul este dispus si apt sa inteleaga cat de mult ii foloseste sa fie foarte atent la fiecare indicatie. Si cum iese acea indicatie, pentru ca nici unul dintre ei nu se poate intalni cu ce se intampla cu ceilalti, care sunt pusi in alte relatii decat cele pe care le cunosti tu.
● In anul III, din 40 de studenti am ramas doar Radu Dunareanu, inca o colega, si eu. L-am avut profesor pe Nicolae Baltateanu. Am fost norocoasa. Ce mare actor, ce om minunat, apropiat, cald, prietenos! Profesorul arata cum sa faci. Dar cand aratau Marioara Voiculescu sau Nicolae Baltateanu participai la ce mai splendida lectie de actorie. In ultimii doi ani, i-am avut profesori pe Sica Alexandrescu si Moni Ghelerter. Cu Moni am pregatit spectacolul de absolvire. Se lupta pe viata si pe moarte pentru studentii sai.
Olga Tudorache
● Ce am invatat de la profesorii mei? ABC-ul profesiei: disciplina, rigoare, integritate morala. Etica si nobletea unei profesii in care te daruiesti ca un Sisif si te simti uneori ca un demiurg.” (Elisabeta Munteanu – „Tineretea actorilor”)
Sursa text: Ziarul Metropolis 10 oct. 2014 articol de Monica Andrei
Sursa foto: Tineretea actorilor de Elisabeta Munteanu
No comments: