Picture Background

Saturday, October 18, 2014

Parfumul vremurilor de-altadata...

-    Cum era pe atunci viata teatrala din Capitala? Cum arata lumea, scumpe maestre Ion Lucian?
-    Ei bine, afla, draga mea Silvia, ca in chiar primul an de dupa razboi – pe cand Bucurestiul avea doar un milion de locuitori – in Capitala fiintau… 22 de teatre. In afara de National, toate erau particulare. Salile erau arhipline… Lumea venea buluc la teatru chiar si in anii razboiului. Oamenii infruntau camuflajul, infruntau restrictiile de tot felul si veneau la spectacole. Doamnele erau elegante, barbatii – la fel.

Ion Lucian
Chiar si spectatorii mai modesti – ma refer la conditia lor sociala – cand veneau la teatru se imbracau cu ce aveau ei mai bun. Iarna era cald in sala de teatru, mirosea a parfum. Lumea venea cu flori la cabinele noastre… La “Iesirea actorilor”, spectatorii, tinerii mai ales, stateau la coada pentru autografe. Bugetarii castigau relativ putin, dar nimeni nu te impiedica sa apari si in diverse alte roluri pe la teatrele particulare, infiintate si conduse – in general – de mari actori, tineri si ei pe atunci: Dina Cocea, George Vraca, Puia Ionescu, Lucia Sturdza Bulandra. Companiile astea plateau foarte bine.
Din economiile – realizate nu neaparat “la sange”! – sa zicem, un actor important al Nationalului, care mai juca si un rol-doua pe la teatrele particulare, isi putea ingadui sa plece pe banii lui la Paris, sa stea acolo in concediu timp de o luna, sa vada spectacole, expozitii, platindu-si tot: tren clasa I, camera la un hotel confortabil, mese la restaurant (si nu cum facem noi de cateva decenii incoace, adica mancam in camera mancarea rece adusa de acasa). Ca sa nu mai spun ca-si schimbau leii cu care plecasera de-acasa – lei convertibili! – la orice banca din Capitala Frantei. Actorilor de la National, de pilda, li se ingaduia sa colinde tara in lung si-n lat de-a lungul verii, jucand in spectacole de succes – dar nu vulgare -, montate de teatrele particulare care, dupa cum am mai spus, plateau foarte bine asemenea colaborari. Ehei, actorii traiau foarte bine pe-atunci! Ce vremuri!...


Din cartea "Amintirea ca un parfum..."  de Silvia Kerim

No comments: