Radu Penciulescu-amintiri cu Victor Rebengiuc

Victor Rebengiuc

„Eram tineri, saraci si plini de visuri cand, in 1957, Vlad Mugur ne-a adunat pe toti la Craiova. Faimoasa generatie de aur. Traiam impreuna, toata trupa lui Vlad, într-un fost hotel (pe vremuri de proasta reputatie). Venise iarna si seara, in drum spre casa, mai furam cate un lemn ca sa ne putem incalzi. Imi aduc aminte ca, la prima leafa, m-am dus cu Victor la un magazin de textile, ne-am cumparat fiecare 1,20 m de doc albastru si l-am rugat pe croitorul teatrului sa ne faca niste pantaloni.

Am mai cumparat si cateva conserve de fasole alba in sos tomat pentru serile de sfarsit de chenzina.
Tot cam atunci am avut si prima revelatie. L-am vazut repetand si apoi jucand în Bunbury sau Ce inseamna sa fii onest a lui Oscar Wilde. Pe strada umbla zgribulit în pantalonii lui de doc albastru, dar la teatru era englezul sofisticat, manierat (si manierist), snob, stilizat, cu o impunatoare arhitectura a comportamentului. M-am întrebat (si l-am intrebat) de unde stie toate astea, ca doar, ca experienta de viata, eram amandoi niste «obisnuiti supravietuitori». A dat din umeri: «Din text.» Atunci am inteles ca stilul nu e nici cultura, nici exercitiu, ci o parte esentiala a talentului.”

Victor Rebengiuc

Radu Penciulescu

Sursa text: "Victor Rebengiuc, fizionomia firescului" Ziarul Metropolis