Despre "Revizorul" lui Pintilie

Scandalul Revizorului (1)

Aproape de fiecare data cand celebrul „Revizor“ al lui N. V. Gogol are parte de o noua punere in scena, revine in discutie marele, uriasul spectacol inscenat in 1972 la Teatrul „Bulandra“ de extraordinarul regizor Lucian Pintilie, dar si referintele la incalcita istorie a interzicerii sale.
Incalcita cu atat mai mult cu cat unii continua sa vorbeasca, cu destula incapatanare chiar, despre o posibila implicare in punerea sub obroc a spectacolului, dar si in masurile devastatoare ce au urmat, a ambasadei URSS la Bucuresti. Cum documente scrise nu exista, partizanii acestei imixtiuni aduc in favoarea teoriei lor detaliul ca, tot in 1972, a fost interzis, de asta-data la Moscova, un alt spectacol cu „Revizorul“, datorat lui Tovstonogov. La ceea ce s-a intamplat in toamna lui 1972 nu doar la „Bulandra“, caci acele „intamplari“ au avut consecinte asupra intregului teatru romanesc si asupra culturii nationale in ansamblul ei, au facut referiri unii comentatori ai spectacolului „Revizorul“ de la Nationalul bucurestean, spectacol ce a avut premiera in anul 2013. S-a vorbit nu intotdeauna riguros exact. Incerc in cele ce urmeaza sa reconstitui faptele din 1972, bazandu-ma atat pe interventii scrise, aparute dupa 1989, gasite in carti si reviste, dar si pe marturiile obtinute de mine insumi, cu prilejul scrierii cartilor „Cu Ion Caramitru de la Hamlet la Hamlet si mai departe“ si „Cu si despre Mariana Mihut“, aparute in 2009, respectiv in 2011, sub egida Fundatiei Culturale „Camil Petrescu“ si a revistei „Teatrul azi“. Daca Ion Caramitru a fost spectator la mai multe repetitii, dar si la cele trei reprezentatii de care a avut parte montarea, Mariana Mihut, ce se transferase de la Teatrul „Giulesti“ la „Bulandra“, la solicitarea maestrului Pintilie, spre a juca in viitorul spectacol, a interpretat acolo rolul Maria Antonova. E drept ca, nefiind membra de partid, marea actrita nu a fost obligata sa ia parte la toate sedintele de „condamnare“ si „demascare“ ce au avut loc dupa interdictie, fara a fi scutita insa de chinul de a asista la sedinta decisiva, aceea a pronuntarii „verdictului“. In plus, multe, foarte multe acte ale acestei tragedii de prost gust, o tragedie simptomatica pentru esenta comunismului romanesc si a politicilor sale culturale, s-au jucat in spatele usilor inchise. Iar regretatul regizor Liviu Ciulei care, in calitate de director al Teatrului „Bulandra“, a fost convocat la multe dintre ele, traumatizat de pe urma intamplarilor, a fost destul de zgarcit in a spune ce s-a intamplat cu adevarat Ciulei a invocat doar „la querelle des chefs“. Faptele Mariana Mihut isi aminteste ca s-a lucrat mult, destul de mult la spectacol. In doua etape, cu o intrerupere provocata de concediile din vara anului 1972. Intr-un anume fel, faptul acesta avea sa functioneze in favoarea spectacolului. In salvarea lui in memoria si constiinta oamenilor, dar si in pagini de revista. Se stia, cumva, ca se pregateste un eveniment artistic urias, cu creatii actoricesti exceptionale. In spectacolul regizat de Lucian Pintilie, cu decoruri concepute de Radu Boruzescu si cu costume create de Radu Boruzescu si de Miruna Boruzescu, jucau Tamara Buciuceanu-Botez, Toma Caragiu, Mariana Mihut, Octavian Cotescu, Mircea Diaconu, Petre Gheorghiu, Virgil Ogasanu, Valy Voiculescu-Pepino. Actorul Toma Caragiu Toma Caragiu, de pilda, pe care, astazi, cei mai multi il cunosc doar datorita filmelor sale ori gratie inregistrarilor cu momente vesele din arhiva TVR, a facut in „Primarul“ un rol exceptional. Regizorul Lucian Pintilie povesteste in cartea lui „Bricabrac“, aparuta in 2003 la editura Humanitas, ca dupa ce a asistat la una dintre cele trei reprezentatii, marele actor si poet Emil Botta s-a dus in cabina la Toma Caragiu si i-a sarutat mana. Iar maestrului Pintilie, acelasi Emil Botta i-a trimis o scrisoare extrem de emotionanta in care il compara cu Eminescu si cu Luchian. Spunea acolo Emil Botta ca regizorul „Revizorului“ e bantuit precum aceste doua genii de o flacara sfanta, de ceea ce el numea „haita ingerilor“. Lucian Pintilie a consemnat in cartea sus-mentionata in felul urmator evolutia lui Toma Caragiu in spectacol: „Daca Toma ar fi continuat sa joace asa cum a jucat la al treilea spectacol, la ultimul ar fi explodat pe scena. El putea supravietui numai daca trisa- si ar fi trisat fara indoiala numai ca sa supravietuiasca. Partidul si cenzura lui rezolvasera aceasta dilema existentiala“. Repetitiile acestea destul de indelungate au devenit, la un moment dat, semi-publice. Ceea ce, dupa parerea lui George Banu, exprimata intr-un articol publicat initial in „Actes-Sud“ si reprodus de Lucian Pintilie in „Bricabrac“, a avut semnificatia unei strategii: „Pentru Revizorul, ‒ scria George Banu ‒ Pintilie adoptase strategia altor regizori din Est, a lui Liubimov, indeosebi; Moscova mereu da lectii, in privinta terorii ca si in aceea a disidentei. Subterfugiul consta in repetitii deschise, in multiplicarea si convocarea lumii artistice la teatru, cu constiinta ca interdictia este iminenta. Nu era vorba despre un narcisism propriu regizorilor, ci de o masura de prevedere impotriva sanctiunilor Puterii. Pintilie nu se insela si nici Liubimov. Arta regizorala nu poate face niciodata abstractie de luciditatea lui Clausewitz, de a carui luciditate ma indemna mereu sa tin seama Grotowski. Repetitiile cu public, la care am participat si eu, nu erau decat un mijloc de autoaparare. In ziua premierei, cele trei mii de persoane care formeaza opinia publica, cum spunea Cocteau, vazusera «Revizorul». Zarurile au fost aruncate.” Primul spectacol cu „Revizorul“ a avut loc la data de 23 septembrie 1972. Urmatoarele s-au jucat pe 26 si pe 28 septembrie acelasi an. Suficient ca „Revizorul“ sa fie vazut de numerosi intelectuali si de mai toti criticii bucuresteni. Suficient pentru ca Valentin Silvestru sa aiba timp sa pregateasca cateva pagini dedicate „Revizorului“ si care, ca prin minune, au aparut in „Romania literara“ nr. 40/1972. Liviu Ciulei scria acolo ca „Revizorul“ este „piatra de hotar care marcheaza deplina maturizare a teatrului romanesc“. Asupra spectacolului s-au pronuntat si alte personalitati culturale de mare anvergura: „Spectacolul de pe scena Teatrului Bulandra continua rasul tragic al scriitorului, privirea lui inspaimantata, deschisa asupra unei lumi pe care ridicolul nu o ucide, care nu oboseste sa ucida...S-ar putea scrie carti de analiza, secventa cu secventa, a acestei montari semnate de unul dintre marii artisti ai istoriei spiritului nostru, un artist aflat in plina maturitate, si peste care anii trec, imbogatindu-l, obligandu-l sa-i exprime. Am ramas in stal, fara dorinta de a pleca, fara puterea de a ma rupe de acolo, dupa ce s-au stins ultimele ovatii ale acestui spectacol de dincolo de aplauze, am ramas gandindu-ma ce nedreapta a fost impartirea uneltelor la inceputul lumii: in timp ce pentru o capodopera scriitorului nu-i trebuie decat creion si hartie, regizorul are nevoie de increderea careia, in limba obisnuita si nepatetica, i se spune scena de teatru sau platou de filmare“. (Ana Blandiana) „Spectacolul lui Lucian Pintilie care va starni, fara indoiala, discutii, ca si celellalte spectacole ale acestui mare si foarte controversat regizor, imi pare a ilustra foarte bine ceea ce cred ca alcatuieste esenta unui eveniment: uniunea imprevizibilului cu firescul, a neasteptatului cu necesarul: Imaginatia proiectiva e incapabila sa-i prevada si chiar sa-i intuiasca, oricat de vag, contururile, dar, dupa ce el s-a produs, faptul ca ar fi putut sa nu se produca e, pur si simplu, de neconceput- trebuia sa fie asa pana in cea mai mica nuanta; imaginatia retrospectiva descopera (sau poate inventa) necesitatea externa sau interna a evenimentului, coeziunea de nezdruncinat a evenimentelor care-l compun, solidaritatea fascinanta a amanuntelor, dintre care chiar si cele mai marunte se incarca cu o semnificatie electrica. ...Revizorul lui Gogol, in viziunea lui Lucian Pintilie, iata o intalnire. O intalnire care a prilejuit un extraordinar poem teatral... de o originalitate si densitate care pot deruta, cum deruteaza nu o data densitatea semantica a expresiei poetice. Obiectii? In timpul spectacolului mi-au rasarit in minte unele. La iesire li s-au adaugat alte cateva. Sunt multe noutati in viziunea regizorului, care pot parea eretice. Incetul cu incetul, obiectiile s-au diminuat si s-au sters. Mi s-a impus impresia unei profunde, neabatute fidelitati (orice fidelitate adevarata e si creatoare) fata de spiritul lui Gogol“. (Matei Calinescu) „Lucian Pintilie intelege ca intensitatea vijelioasa, aproape dementa a rasului gogolian, s-ar dizolva daca Revizorul s-ar reprezenta- nu-i asa?- in stilul unei excelente comedii. Avand el insusi o mare aptitudine pentru comic, Pintilie i se opune in Revizorul si din tensiunea acestei opozitii apar accente nelinistittoare: apare frica lui Gogol de ceea ce ii reveleaza pana sa altfel decat sprintena, tentativa de a se vindeca de frica prin deriziune, enorma bufonerie. Banalitatea este sinistra, imbecilitatea aparent inofensiva ia proportii apocaliptice in Revizorul, platitudinea ridica un mare semn de intrebare asupra viitorului omului. Iata de ce, de la Revizorul lui Pintilie nu plecam satisfacuti, ci ingandurati, ingrijorati. Nu-mi ramane, la sfarsit, decat sa-mi exprim, daca se poate omenesc si nu tocmai in termeni de specialitate, recunostinta si solidaritatea cu acest spectacol magistral si funambulesc. Si fata de marea echipa de artisti care-i materializeaza intentiile“. (Lucian Raicu) „Spectacolul sau funambulesc, cu foarte personale elemente de grotesc...infatiseaza un circ tragic, in care se infrunta, se intrepatrund si se despart, pentru a se ciocni din nou cu inversunare, puterea despotica ce nu cunoaste ingradirea vreunei legi, beata de ea insasi, oarba si crancena, tiranizand la modul absolut, si spaima, spaima paralizanta pana la prostratie, despuind omul de atributele sale esentiale, relativizand conditia umana pana la stadiul primar de vietuitoare taratoare, calauzita de un instinct unic pervertind grupul in turma tematoare in fata unui idol malefic“. (Valentin Silvestru) Criticul suprem, cel ce avea intotdeauna dreptate, Partidul Comunist Roman si ideologii lui se vor pronunta in cu totul alt mod, in „Scanteia“ din 30 septembrie 1972: „Din partea Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste: Un mare numar de spectatori s-au adresat Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste, exprimandu-si protestul si nemultumirea fata de modul in care a fost pusa in scena, la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra piesa Revizorul de N.V. Gogol. Montarea si adaptarea piesei denatureaza opera marelui dramaturg, atitudine incompatibila cu rolul teatrului romanesc: tribuna a reprezentarii autentice a valorilor culturale nationale si internationale. Biroul Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste a hotarat suspendarea spectacolului si interzicerea de a fi reprezentat pe o alta scena din tara intr-o asemenea adaptare si va lua masuri pentru ca astfel de manifestari sa nu mai aiba loc in viata culturala a Romaniei“.

Sursa:
http://adevarul.ro/cultura/teatru/scandalul-revizorului-1-1_52cd4dcdc7b855ff564e4cd2/index.html

Scandalul Revizorului (2): De ce a fost interzis Revizorul

S-a speculat copios asupra cauzelor interdictiei ce s-a abatut asupra spectacolului regizat de Lucian Pintilie. Nu era insa prima interdictie ce se impunea asupra unei montari a Teatrului „Bulandra”. Cu putina vreme inainte, fusese scos de pe afis spectacolul cu piesa Gluga pe ochi, regizat de Valeriu Moisescu, dupa piesa lui Iosif Naghiu, in pofida faptului ca acesta se juca de ceva vreme. Imediat dupa interzicerea Revizorului s-a cerut eliminarea din repertoriu a unui spectacol de muzica si poezie in care evoluau Ion Caramitru si Florian Pittis. Era vorba despre actiuni dureroase, uneori comise “la vedere” (Gluga pe ochi a fost pusa sub obroc dupa un denunt aparut tot in Scanteia,denunt semnat de Nicolae Dragos), dar parca nu chiar atat de violente precum cea ce a avut ca obiectiv „uciderea” Revizorului. Ceea ce s-a intamplat cu spectacolul montat de Lucian Pintilie a parut cu atat mai ciudat cu cat la “vizionarea” ideologica nu s-au formulat nici un fel de obiectii. Dimpotriva, s-au auzit felicitari. Mariana Mihut isi aminteste limpede ca Ion Brad, pe atunci vicepresedinte al C.C.E.S., a fost la vizionarea decisiva, cea la care urma sau nu sa se dea viza absolut necesara reprezentarii, a fost incantat de ceea ce a vazut, i-a felicitat pe realizatorii spectacolului. Ion Caramitru (FOTO) o confirma, spunand ca, pentru a prezenta respectivele felicitari, Ion Brad chiar s-a urcat pe scena. Intr-un text cu destule ambiguitati pe care Ion Brad l-a scris la solicitarea Ilenei Popovici, criticul care a intocmit pentru nr. 1/1990 al revistei Teatrul azi un dosar al interzicerii spectacolului (dosar ce a deschis ciclul intitulat Procesele dictaturii in teatru), acesta spune ca l-a instiintat pe Dumitru Popescu, pe atunci presedinte al C.C. E.S. si ideolog sef al PCR, ca Revizorul e un spectacol foarte bun ce poate fi jucat fara probleme. Cum el, Ion Brad, urma sa plece intr-o vizita in Coreea de Nord, l-a insarcinat pe Amza Saceanu, presedintele Comitetului de Cultura al Municipiului Bucuresti, sa comunice conducerii Teatrului „Bulandra” ca spectacolul se poate juca. Avea, carevasazica, binecuvantarea ideologica a unui inalt demnitar al partidului, a partidului insusi. Mai departe, Ion Brad spune ca nu stie cu exactitate ce s-a intamplat. A aflat doar ceva mai tarziu decizia interdictiei. S-a vorbit, cum anticipam in prima parte a acestui comentariu, despre o interventie a Ambasadei URSS la Bucuresti, interventie neconfirmata de niciun fel de document. Cei mai multi socotesc implicarea sovietica un simplu zvon si nimic mai mult. In opinia lor, sacrificarea Revizorului a fost rezultatul jocurilor de putere de la Bucuresti. Si sunt intariti in convingerea lor de zicerea eliptica a lui Liviu Ciulei, cel care a numit toata afacerea “la querelle des chefs.” Mai exact. Activisti mai vechi ce nu priveau cu ochi buni rapida ascensiune a lui Dumitru Popescu au venit la spectacol, s-au aratat indignati de ceea ce au vazut, s-au asociat, chiar daca pana atunci fusesera dusmani de moarte (asa cum e cazul raporturilor deloc cordiale dintre Leonte Rautu si Miron Constantinescu) si au actionat. Si-au gasit sustinatori si printre aparatcici ceva mai noi, precum Cornel Burtica sau Gheorghe Pana, au profitat de nemultumirea doamnei Maria Maurer, sotia premierului de atunci Ion Gheorghe Maurer, dar si de aceea a dramaturgului Aurel Baranga. Iata ce spune Ion Caramitru: „Pana statea in fotoliu, iar in stanga lui era plasat Aurel Baranga, care-i soptea tot timpul cate ceva. Ba chiar gesticula, arata cu degetul, voia- vezi Doamne!- sa-i deschida ochii asupra marilor greseli ideologice ale montarii. Baranga a fost unul dintre artizanii interzicerii Revizorului. Nici vorba despre vreo interventie a Ambasadei Uniunii Sovietice. Doamna, tovarasa Maurer, spune-i cum vrei, care a venit la spectacol, pufnea tot timpul, era foarte jignita de ceea ce vedea pe scena.” Iata si marturia Marianei Mihut: „Revenind la zvonuri…Eu nu le-am cunoscut in detaliu in zilele in care s-a jucat spectacolul ori in zilele cumplite ce au urmat dupa caderea ghilotinei. Adica dupa ce a venit decizia de interdictie. Eram de cealalta parte a cortinei. Nu prea avem cum sa stiu cine se afla in sala. Mai auzeam in culise, dupa spectacol, ca la reprezentatia cutare a luat parte cutare sau cutare. Plus ca eu nu ii cunosteam pe toti acesti oameni cu functii, nu le puteam asocia numele cu figurile. Exceptand, desigur, persoanele foarte importante, cele ce apareau la televizor, pe care nu aveam cum sa nu le stiu. Nu stiu sa va spun cine s-a aflat in spatele acestei lucraturi marsave care a distrus, a ucis nu doar un singur spectacol, ci a fost o crima ce a afectat in esenta fiinta teatrului romanesc. Am mai spus-o. Spectacolul cu Revizorul era unul de natura sa inalte stacheta teatrului, sa modifice perceptia insasi a ideii de teatru, de spectacol.”

Sursa:
http://adevarul.ro/cultura/teatru/scandalul-revizorului-2-fost-interzis-revizorul-1_52ce7bb1c7b855ff5654d624/index.html

Scandalul Revizorului (3): partidul se amuza

Inaltii functionari ideologici ai Partidului nu s-au multumit insa doar cu interzicerea spectacolului „Revizorul“. A urmat o intreaga teroare ce s-a abatut asupra Teatrului „Bulandra“, teroare ce s-a incheiat printr-o mizerabila cacealma. O sedinta de pomina de pe urma careia regizorul Liviu Ciulei a fost destituit din fruntea institutiei, actorul Toma Caragiu si-a pierdut functia de secretar al BOB, iar regizorul Lucian Pintilie a plecat din Teatru. De atunci, el nu a mai montat niciodata nici macar un singur spectacol in Romania. Nu doar Liviu Ciulei a fost convocat la diversele instante ale partidului. In „Bricabrac“, Lucian Pintilie relateaza, pe scurt, intalnirea avuta cu Dumitru Ghise, pe atunci inalt functionar ideologic: „Am fost convocat la C.C. unde Dumitru Ghise imi comunica decizia oficiala de interzicere.…Si, sa stiti, tovarase Pintilie, ca nu veti mai lucra niciodata in campul artistic-ideologic cata vreme nu va veti modifica conceptia despre lume si viata…“. In cursul intalnirilor avute de Liviu Ciulei cu importanti decidenti ai partidului, acestuia i s-a cerut sa faca diligente pe langa Lucian Pintilie in asa fel incat sa il determine pe regizorul „Revizorului“ sa faca modificari in spectacol. „Din cate stiu eu,- a declarat Ion Caramitru in cartea «Cu Ion Caramitru de la Hamlet la Hamlet si mai departe»- atat Liviu Ciulei, cat si Toma Caragiu au fost convocati de diverse foruri de partid, probabil nu doar in scopul de a li se cere socoteala, ci si pentru a li se solicita modificari in spectacol. Caragiu a incercat sa salveze montarea, a fost gata sa se sacrifice, sa-si toarne cenusa in cap, sa-si asume vini. In schimb, Lucian Pintilie a fost extrem de intransigent, n-a acceptat nicio negociere, nicio modificare. Dreptatea s-a dovedit a fi de partea lui. El i-a scris o scrisoare lui Liviu Ciulei, scrisoare in care spunea, negru pe alb, ca, daca se vor opera modificari in continutul spectacolului, el isi va da foc in fata Teatrului. Ciulei, care-l cunostea bine pe Pintilie, si-a dat seama ca acesta nu glumeste si nu a facut niciun fel de diligente suplimentare spre a-l determina pe regizorul spectacolului sa-si reconsidere atitudinea.“ Actorul Toma Caragiu „Pintilie,- a spus Mariana Mihut- ne-a comunicat tuturor membrilor distributiei ca nu va face niciun fel de compromis. Compromis insemnand taieturi de text, schimbarea unor scene, renuntarea la unele momente, etc. Nici nu stiu ce s-ar fi putut schimba. Constructia spectacolului era perfecta. Nimic in plus, nimic in minus. Atunci, ce sa schimbi? Orice fel de interventie i-ar fi afectat grav valoarea.“ In cartea „Bricabrac“, Lucian Pintilie se disociaza de cele scrise de Virgil Ogasanu in „dosarul“ aparut in nr. 1/1990 al revistei „Teatrul azi“. Virgil Ogasanu sustinea acolo ca regizorul ar fi suferit ingrozitor. Pintilie spune ca a suferit ingrozitor doar atunci cand a „tranzactionat cu puterea si mi-am porcait spectacolele, cand am inecat in closet copilul acela genial, inaripat care era «Prostii sub clar de luna»...Nicio suferinta, domnilor! O stare de exaltare, imbatatoare, chiar paranoica, simtind ca varful degetului meu mic tine in cumpana echilibrul unui stat politienesc care, mult prea indatorat imaginii sale liberale, era neputincios sa se razbune. E monstruos ce spun? Spectacolul «Revizorul» nu l-a interzis cenzura, ci artistul paranoic, copilul debil, dar cel putin pentru scurta vreme clarvazator.“ A urmat o sedinta de pomina, „o farsa sinistra, cea mai sinistra farsa careia i-am cazut vreodata victima in viata mea“, a declarat Mariana Mihut. Si tot Mariana Mihut a adaugat: „In momentul sedintei aceleia, care a fost cu adevarat ceva fara seaman, nu mai avusesem niciodata parte de asa ceva, nu mi-am dat seama ce se intampla. Nu ii cunosteam pe toti cei care au luat cuvantul. Venisem de putina vreme la Bulandra, imi petrecusem timpul in repetitii, nu am avut timp sa cunosc oamenii.“ Regizorul Lucian Pintilie Lucian Pintilie nu a fost prezent la sedinta cu pricina. A simtit, poate a fost singurul care a simtit ca angajatilor „Bulandrei“ li se pregatise o capcana. Ca partidul dorea sa se amuze. „A fost- spune Mariana Mihut- ceea ce se chema pe vremea aceea o sedinta largita de partid. Nu eram membra de partid, dar fiindca faceam parte din distributie, am fost si eu convocata. De fapt, a fost o sedinta cu tot colectivul Teatrului Bulandra. S-a jucat acolo o comedie sinistra, oribila. De ce o comedie? Eu eram nou venita in Teatru. Nu parerea mea conta, asa ca nu s-a incercat sa fiu «lamurita», insa inainte de inceperea reuniunii cu pricina, actorii cu greutate, cu vechime in Bulandra, au fost sfatuiti sa isi puna cenusa in cap, sa ne spuna si noua sa facem asta, pentru ca asa Liviu va ramane director si nu se vor abate asupra noastra fulgerele si tunetele partidului. Si toata lumea care a vorbit si-a recunoscut greseala. Au vorbit Toma, care era secretar de partid, Pittis care era secretar UTC, George Oancea care era presedinte de sindicat, actori importanti precum Fory Etterle...Ma rog, multi..“. Printre acei „multi“ se aflau si cei pe care Lucian Pintilie ii numeste in cartea sa „securistii disimulati in figuratia spectacolului (mai ciupisera si ei din rolurile mici).“ Acestia, spunea Ion Caramitru, „s-au simtit tare bine la acea sedinta si si-au facut datoria cu varf si indesat. S-au vazut atunci, mai mult ca niciodata, realitatile din Teatrul Bulandra. Si anume ca, pe de-o parte, in Teatrul nostru erau artisti adevarati, oameni de caracter, pe de alta parte, ca aveam si suficient de multi pseudoartisti, beneficiari de salarii mari – mai toti aveau categoria I, gradul maxim- cu alte misiuni, care erau distribuiti in roluri minuscule, altul fiind rostul lor real in institutie. Altul decat cel artistic. Nu cred insa ca Bulandra sa fi fost chiar o mare exceptie in acest sens. Probabil ca ei aveau tovarasi de lupta si pe altundeva, dar pe cei de la Bulandra i-am cunoscut bine.“ A fost in acea sedinta si o exceptie, cineva care a facut nota discordanta. Cineva care nu a jucat jocul, care nu a cantat partitura dorita de partid. Refuzul a apartinut unui tanar, pictor executant, pe nume Vasile Datcu. „Tin minte perfect momentul si interventia tinarului...A fost un moment de maxima tensiune. Ce a spus in esenta baiatul acela? Ca nu intelege de ce sa ne cerem scuze si de ce sa ne punem cenusa in cap. Ca a asistat la un spectacol extraordinar, la cel mai mare spectacol pe care l-a vazut vreodata. Ca actorii au facut niste creatii extraordinare, ca domnul Pintilie a facut un spectacol senzational. Tanarul acela a facut o bresa, s-a asezat impotriva curentului ce se instaurase in Teatru. Toti cei care au vorbit inaintea lui au vorbit conform curentului, crezand ca fac bine, ca pot salva ceva. Ei, baiatul acela a vorbit asa cum a crezut el de cuviinta. Si a spus adevarul. Nu cred ca stia ceva despre aranjamentul care se pusese la cale in culise, nu-i spusese nimeni ca era vorba despre o strategie ce avea in vedere, daca nu salvarea spectacolului macar mentinerea lui Liviu Ciulei la conducere, a lui Toma ca secretar de partid si oprirea plecarii lui Pintilie.“ (Mariana Mihut) Actrita Mariana Mihut „Tanarul acela avea dreptate. El a intuit mai repede decat noi ca totul e o mascarada. Ca verdictul fusese dat, ca noua ni se cerea doar sa jucam intr-o piesa proasta al carei final fusese scris in birourile propagandei...Toma Caragiu a fost cel mai intoxicat si inselat de organele de partid, era gata la orice sacrificiu ca sa-l salveze pe Liviu Ciulei. Sau mai corect spus, se dadea peste cap sa o faca. S-a inselat cumplit si tot restul vietii lui a fost marcat de ceea ce s-a intamplat atunci. Si Ion Brad si-a facut mea culpa, a spus ca, furat de estetica spectacolului, nu si-a dat seama de gravele lui carente ideologice.“ (Ion Caramitru) Din marturia lui Dan Jitianu, inserata in cartea lui Ion Cazaban, „Dan Jitianu si bucuria comunicarii“ (Fundatia Culturala „Camil Petrescu“ & Revista „Teatrul azi“, Bucuresti, 2008) aflam ca prezidiul sedintei a fost format din Dumitru Ghise, Ion Brad, Amza Saceanu, Constantin Maciuca. Acesta din urma, pe atunci director general al Teatrelor in C.C.E.S, a citit raportul ce incrimina grav Teatrul si in care erau acuzati nominal Liviu Ciulei ca director, Lucian Pintilie ca regizor, Toma Caragiu ca secretar al organizatiei de partid, secretarii literari Tudor Steriade si Lia Crisan, Maxim Crisan, directorul adjunct. „Dupa terminarea discutiilor, s-a dat in sfarsit citire masurilor care incepeau cu destituirea din functie a lui Liviu Ciulei si continuau cu propunerea de inlaturare a lui Toma Caragiu de la conducerea organizatiei de partid. Sala a ramas consternata. Fuseseram trasi pe sfoara, tot balciul cu turnatul cenusii in cap nu fusese altceva decat, vorba lui nenea Iancu, o manopera grosolana, pentru ca sedinta sa capete un puternic caracter autocritic si sa se poata raporta sus ca totul a decurs ca la carte. La pauza, un grup de artisti l-au inconjurat pe Ion Brad, care tocmai cobora de la prezidiu, incercand sa-i ceara socoteala pentru aceasta cacealma penibila. Sedinta de partid care a urmat a durat foarte mult; noi, ceilalti, asteptam afara. Am aflat pe urma ca s-a pus la vot de nenumarate ori destituirea secretarului de partid, dar nimeni nu ridica mana. Ilie Radulescu era din nou si din ce in ce mai violent. Pana la urma, Toma a fost cel care a pus capat situatiei absurde si jenante, rugandu-si colegii sa voteze asa cum li se cere.“ (Dan Jitianu) In articolul sau din „Actes-Sud“, George Banu nota: „Scandalul Revizorului desparte in doua istoria teatrului romanesc de dupa razboi si pana in 1989, anul atator prabusiri. Dincolo de amanunte, partea cu adevarat interesanta se leaga de locul rezervat unui spectacol regizat de Lucian Pintilie- «Revizorul» de Gogol- in cadrul scenariului politicii lui Ceausescu. Prin el, se confirma inasprirea acestei politici, de-a lungul anilor ce au urmat. Scandalul «Revizorului» a fost oracolul scenei romanesti. Si, cum spunea Shakespeare, iarna vrajbei a inceput, iar unii au fugit de ea. Pintilie a fost constrans sa o faca, altii l-au urmat.“ Actorul Ion Caramitru Intr-un comentariu difuzat la data de 12 octombrie 1972 de la microfonul „Europei libere“, comentariu antologat in cartea „Etica neuitarii“ (Editura Humanitas, Bucuresti, 2008), Monica Lovinescu adopta un ton transant: „...interzicerea spectacolului lui Lucian Pintilie transgrezeaza limitele- si asa nocive- ale suspendarii unei reprezentatii sau alteia. Hotarat lucru... se incearca sistematic inabusirea unuia dintre cele mai mari talente ale scenei romanesti...Am citit primele reactii la «Revizorul» si am putut realiza, chiar de la distanta, ca spectacolul trebuie sa depaseasca, in luciditate crispata si in amploarea viziunii critice, toate celelalte semnate de Lucian Pintilie, reprezentand un salt calitativ al scenei romanesti...Deci, reprezentatiile cu «Revizorul» sunt suspendate, desi primise toate vizele de cenzura pana la premiera. Atenuate cu prilejul Conferintei Scriitorilor, «Tezele din iulie» n-au fost deci abandonate, in numele lor se pune in aplicare un sistem de inabusire a valorilor ce par primejdioase. Nu e vorba de un caz sau altul, izolat. Totul se tine intr-un sistem unitar al ipocriziei. In acelasi timp, se creeaza la Bucuresti «Asociatia Romania» pentru a readuce in tara pe exilatii care reprezinta valori culturale. Dar in care tara? Acolo unde valorile culturale sunt condamnate la un exil intern?“ P.S. Printr-un mesaj pe care a avut amabilitatea de a mi-l trimite in cursul zilei de joi, 9 ianuarie 2014, dl. Victor Rebengiuc confirma spusele d-lui Ion Caramitru referitoare la calitatea de sfatuitor a lui Aurel Baranga pe langa politrucii comunisti prezenti la spectacol. Iata precizarea marelui actor: „Da, este foarte exact. Eu am vazut cu ochii mei, prin geamul camerei unde se afla orga de lumini din spatele lojei centrale, cum A. Baranga ii semnala lui Gh. Pana sensurile ascunse ale spectacolului si pe care numai el, ca scriitor de comedii ce putea vedea asta le observa. Asta s-a intamplat in cursul celei de-a treia reprezentatii. A doua zi a aparut in «Scanteia» comunicatul referitor la marele numar de spectatori ce ar fi cerut interzicerea spectacolului.“ Ii multumesc maestrului Victor Rebengiuc pentru precizari, tot la fel cum le multumesc doamnei Mariana Mihut si domnului Ion Caramitru pentru contributiile la elucidarea aspectelor ascunse din scandalul „Revizorului“.

Sursa:
http://adevarul.ro/cultura/teatru/scandalul-revizorului-3-partidul-amuza-1_52cfbe4fc7b855ff565c1f47/index.html