Picture Background

Wednesday, October 8, 2014

Silvia Popovici


De Silvia din anii Institutului, spune Sanda Toma, imi amintesc ca de o intruchipare a nevinovatiei. Blonda, blonda, blonda, ca o floricica a soarelui in miniatura. Avea fetisoara rotunda si de aceea semana cu o floricica, dar viguroasa, sanatoasa (totdeauna a fost bine infipta in pamant, stia ce vrea si unde trebuie sa ajunga). Avea linii curbe, gratioase, parea foarte fragila. Si intr-un fel chiar era. Avusese in copilarie o boala care o marcase fizic si psihic…Cand ne-am imprietenit mai bine imi povestea ca la trei ani, cand alti copii topaiau, ea statea imobilizata intr-un carucior.
Fragilitatea interioara i-a folosit in meserie. Aceasta sensibilitate inascuta, pe care copilaria ei chinuita i-a imprimat-o, ne inspira tuturor dorinta de a o ocroti. Ca pe o planta rara, exotica. O mimoza senzitiva. Aspectul era de Ileana Cosanzeana, de provenienta rustica, dar cand te apropiai, vedeai ca esti intr-o zona mai ciudata.
Era copilaroasa, induiosator de copilaroasa. Si eu m-am jucat cu papusile pana tarziu, dar Silvia avea papusi si la Craiova, cand eram ditamai actritele. Le dichisea, le ingrijea…ii placea sa se inconjoare de lumea asta a copilariei…Altfel nu era deloc infantila. Te ducea cu gandul mai degraba la basm si legenda, nu la ceva naiv. Ne-am inteles intotdeauna foarte bine desi am avut pareri diferite in multe privinte. Ea era mai grijulie cu tinuta, cu protocolul. Ii placea sa se imbrace frumos. Chiar facea sacrificii materiale pentru asta in timp ce eu dadeam banii fara parcimonie. In privinta gratiozitatii si a dragalaseniei ei pot s-o aseman cu o pisicuta de angora, alba, asa era de soignee avec elle-meme. Se ingrijea tot timpul. Adora diminutivele in asa fel incat noi, colegii ajunsesem sa-i spunem Silvimiticuipita, diminutivul diminutivului. Eu eram mai derbedoaica. Ea era foarte feminina. Mai tarziu cand ne ticalosisem si noi la parfumuri bune (Olga Tudorache ne invatase), ea prefera Chanel. Dar asta era intr-o alta perioada a vietii noastre, mai tarziu, la Teatrul din Craiova.

Din cartea "Treptele iubirii" de Doina Papp

No comments: