“ Timpul s-a dilatat pentru mine. Nu indeajuns, pentru ca as fi dorit ca spectacolul sa nu se sfarseasca. A venit, insa, finalul cu celebrul monolog al lui Prospero. Exista momente, in viata mea, cand am avut puterea sa disting ca mi se intampla un lucru extraordinar, un fapt de varf, cum ar fi clipa implinirii unei iubiri, a descoperirii personalitatii propriului copil sau a privirii de sus (stand pe treptele Louvre-ului) spre Victoria din Samothrace. Eu numesc acestea ”privilegii”. Asta a insemnat pentru mine sa-l ascult pe George Constantin rostind monologul lui Prospero. Deveneam eu mai inteligenta, sufletul meu se imblanzea, parca si pielea de pe tamplele mele devenea mai catifelata, parca si cresteam, deveneam mai inalta.
Magie este singurul cuvant la care deformarea mea didactica poate apela in momentul asta.”
Sanda Manu
No comments: