Alexandrina Halic

Alexandrina Halic

Cand intra pe poarta casei mele, ca sa facem o filmare la serialul “Casuta cu povesti”, doamna Halic are si azi aerul si mersul unei fetite zglobii, care tocmai vine de la scoala. Si zambetul candid al unei scolarite care a luat note bune… Chiar foarte bune. Numai ca acest aer inocent nu reprezinta “ramasitele” vreunui rol. Spre bucuria noastra, a spectatorilor de teatru, a telespectatorilor, a ascultatorilor de radio, marea noastra actrita Alexandrina Halic ramane vesnic un copil… Iar aceasta curatenie sufleteasca este un dar de la Dumnezeu, care, sunt sigura, n-o va parasi niciodata…

Silvia Kerim

Alexandrina Halic in dialog cu Silvia Kerim

-    Tin minte si azi hainutele noi cu care mergeam, de Craciun si de Paste, la biserica. Erau obligatorii pardesiele, mai ales pardesiele! Si palariutele cu borul ridicat in sus… Si paltonasele cu guleras alb, de miel…

-    Cand v-ati molipsit de “boala” asta nobila numita Teatru? Inca de pe cand erati mica?
-    Da. Inca de pe atunci… Pe atunci, fiecare zi a vietii noastre era colorata. Fiecare zi avea o culoare anume. Culoarea aurie o aveau zilele de Duminica. Atunci, pe masa frumos pusa, aparea supa de gaina cu galuste pufoase sau cu taietei de casa, friptura de gaina rumenita la cuptor. Sau gaina umpluta… Si salata, putin dulce, cu smantana… Apoi erau zilele… albastrii. Zilele de post. Miercurea si Vinerea. Nu uitati ca traiam in casa unui preot. In casa exista si un altar. Si exista mirosul de tamaie. Duminica dimineata mai era “colorata” si de “concertul de duminica” de la Radio. Era ascultat cu sfintenie! Ca si “Teatrul la microfon”. In acel timp am vazut primul spectacol de teatru din viata mea. Atunci mi s-a aprins in inima un foc mic de care nu eram constienta. Oricum, ziua aceea a capatat si ea o culoare. Sa zicem… purpurie. (…)
Dar pe mine m-a marcat (pe langa spectacolul pentru copii “Floricica purpurie”) un spectacol de zile mari, un spectacol sosit de la Bucuresti: “Nora” de Ibsen, cu Corina Constantinescu in rolul titular. Ca sa fiu sincera, mie mi s-a “aprins” dragostea de teatru si de actori datorita Radioului. In inima mea, Radioul are o culoare speciala… Cea pe care o confera o dragoste speciala, perpetua! Radioul, “Teatrul la microfon pentru copii”, emisiunile culturale au insemnat enorm pentru “formatia” mea. Si nu numai a mea. Generatii intregi i-au fost si ii sunt recunoscatoare Radioului pentru informatia, pentru cultura pe care a difuzat-o, decenii de-a randul, pana in cele mai indepartate colturi ale tarii romanesti. Mari actori ai scenei romanesti au interpretat si interpreteaza piese pentru copii, basme. Au spus povesti la mult iubita emisiune “Noapte buna, copii!”.

Alexandrina Halic in dialog cu

Matei Georgescu

Sursa text:
“Amintirea ca un parfum…” 

de Silvia Kerim

Sursa video: Matei Georgescu