Virgil Ogasanu - Amintiri

Virgil Ogasanu

Am fost student in anii ’60, o perioada foarte frumoasa pentru teatru si am absolvit in 1964. In patru ani studentul abia are timp sa se acomodeze cu viitoarea profesie, sa se priveasca in ochi... Aceasta meserie inseamna si foarte multa munca. Munca noastra e fara sfarsit. La 20 de ani iubeam ideea de a fi un viitor actor, la 40 mi-am dat seama ca este o munca de... miner. Poti sa ai talent si fara munca, dar il pierzi. Acum iubesc rolurile care or sa vina… Am facut figuratie la Teatrul Giulesti. Jucam cu Stefan Banica - ne batea Fanica in scena de ne suna apa-n cap - si castigam 25 de lei... 25 de lei costa o friptura si o sticla de vin… Nu era o suma mare, dar eu, nu aveam nici un ban. 

Parintii mei nu puteau sa-mi trimita bani si nici nu le-am cerut vreodata. Ne duceam sa facem figuratie pe unde ne primeau. Nu existau asa multe variante, dar era placerea intalnirii cu marii actori. Eram student cand am facut figuratie in filmul – “Doi baieti ca painea calda”. Eram vanzator de paine si venea si cumpara de la mine marele Grigore Vasiliu–Birlic care imi spunea “Da-mi o paine!“. Ce emotie! ... Noi, studentii, ne lipeam de ziduri cand treceau marii maestri ai teatrului si filmului romanesc! La National, in vechea cladire, unde e azi Teatrul ODEON, se juca “Apus de soare”. Stateam si fumam la intrarea actorilor, langa pasajul de langa Majestic. Si am auzit din gang niste pasi grei, ca de urias. Se auzeau rar, cu ecou. Venea maestrul Calboreanu... Ajungea la teatru pe la 5 si ceva, sa se adune, sa se imbrace… Acum spectacolele incep la 7 seara. Actorii tineri intra in cabina la 7 fara 5. Lipsa de educatie... De aia nu pot face ei un rol important. E imposibil sa sari din metrou direct in... “Hamlet”, oricat de talentat ai fi!

Virgil Ogasanu

Din cartea “Confesiuni 55” dedicata implinirii a 55 de ani de la prima emisiune a Televiziunii Romane, Bucuresti, noiembrie 2011.