|
David Esrig |
Exista regizori care desfac actul artistic atat de mult, de interesant, incat orice nimic aparent poate deveni valoare. Regizorul poate “debalansa” textul printr-un “ceva” anume, printr-un “nimic”, punand accentul pe ceva ce tie, ca interpret, ti se parea nesemnificativ. Asemenea regizori stiu sa lucreze atat de fin cu actorul, incat reusesc sa-l faca sa creada ca el, actorul, a obtinut “efectul” acela… Si-atunci… nu poti sa-ti omori copilul… Intelegi? Ca mai sunt si din aia care vin si zic: “Uite, fa asa ca mine!” Si atunci intervine reticenta mea. Si eu zic “Nu dom’le, nu-i chiar asa!” Si fac cum cred eu… Nu cum imi impune regizorul. Daca, in schimb, ma convingi de valabilitatea gestului, a ideii, ma fac un bulgare de ceara. Iar tu, regizor, pricepi ca in clipa aia am preluat ce mi-ai sugerat… Altfel, sunt un om mort. Sunt opac. Ei bine, Esrig facea din mine un bulgare de ceara.
Marin Moraru
Silvia Kerim – Amintirea ca un parfum…
No comments: