Cele mai placute amintiri le pastrez din timpul pregatirii spectacolului cu “Vassa Jeleznova”.
Climatul de lucru la acea data a fost atat de placut si de buna dispozitie, neintrerupta nici macar de faptul ca lucram cu paltoanele pe noi din pricina frigului din salile de repetitii si nici de vorbele grele pe care le lansau unii “amici” din teatru referitor la perspectivele de “cadere sigura” a piesei “asteia rusesti” (…)
Climatul de lucru la acea data a fost atat de placut si de buna dispozitie, neintrerupta nici macar de faptul ca lucram cu paltoanele pe noi din pricina frigului din salile de repetitii si nici de vorbele grele pe care le lansau unii “amici” din teatru referitor la perspectivele de “cadere sigura” a piesei “asteia rusesti” (…)
 |
| George Constantin, Florina Cercel |
Astfel, din bucuria lucrului ne pomeneam ca George se urca pe scena, dupa discutarea unei situatii date, si juca scena uneia dintre fete, de pilda, sau cea a Vassei. Si Doamne, ce putea sa faca, ce putea sa descopere! Ce detalii de viata si comportament, si noi il aplaudam si-l stimam, laudandu-l. Si acest munte de personalitate se imbujora la fata, i se roseau urechile, se lasa dezmierdat si din “monstrul sacru”, care de fapt era, ne pomeneam in fata cu un copil fericit ca i-a iesit jocul.
Referitor la personajul pe care-l juca George, inca de la facerea distributiei, am avut norocul sa-mi dau seama ca, dincolo de detalii caracterologice aparente, George are de jucat un bufon. Si ca acest bufon e fratele Vassei, care, in momentele cheie ale destinului ce guverneaza familia Jeleznovilor, va sti sa puna mana pe averea fabuloasa adunata de Vassa. Deci, un bufon sub care se ascunde un uzurpator de cea mai joasa speta.
George nu s-a lasat convins de la inceput de acest scenariu. I se parea prea voit, prea speculativ. De-abia dupa ce a descoperit in experimentarea directa de la repetitii ca intreaga structura a piesei nu este altceva decat un sistem care functioneaza pe interese si pe puterea banului, cand a inteles ca spectacolul urma sa dezvaluie duplicitatea tuturor subiectilor implicati intr-un mecanism, care functioneaza dupa reguli proprii, si ca nici el nu se poate sustrage din consecintele acestor legi, George a inceput nu numai sa-si desavarseasca imaginea rolului sau, ci a inceput sa-l intereseze tot spectacolul.
Paradoxalitatea ca structura a lumii Vassei, mama-fiara, dar cu sanatatea subreda, copii bolnavi tarati, inclinati cu totii spre crima ascunsa in nevinivatele chefuri cu balalaici si dansuri cazacesti, a condus la ceea ce a insemnat succesul si premiile UNITER pe 1989: Regie, Decor, Cercel si George.
Statea in sala si intervenea in repetitii, dadea idei, ma ruga sa nu ma supar ca ii da Florinei sau Tamarei cate o solutie. Uneori o facea cu maxima discretie. Le soptea la ureche. Alteori se urca pe scena si scuzandu-se ca el nu stie sa explice, le arata. Si juca atat de bine incat anula orice alta varianta posibila.
Ion Cojar (1998)
Sursa:
“George Constantin si comedia sa umana” de Florica Ichim
Paradoxalitatea ca structura a lumii Vassei, mama-fiara, dar cu sanatatea subreda, copii bolnavi tarati, inclinati cu totii spre crima ascunsa in nevinivatele chefuri cu balalaici si dansuri cazacesti, a condus la ceea ce a insemnat succesul si premiile UNITER pe 1989: Regie, Decor, Cercel si George.
Statea in sala si intervenea in repetitii, dadea idei, ma ruga sa nu ma supar ca ii da Florinei sau Tamarei cate o solutie. Uneori o facea cu maxima discretie. Le soptea la ureche. Alteori se urca pe scena si scuzandu-se ca el nu stie sa explice, le arata. Si juca atat de bine incat anula orice alta varianta posibila.
Ion Cojar (1998)
Sursa:
“George Constantin si comedia sa umana” de Florica Ichim
No comments: