Picture Background

Wednesday, February 25, 2015

Amza Pellea: ...debutul? Naiba stie...


Si, pentru ca a venit vorba de copilarie, imi aduc aminte ca la varsta frageda de vreo 9 ani, mi-am descoperit un talent neobisnuit: acela de a latra. Da, ati inteles bine, latram in asa fel incat intaratam toti cainii din mahala. Nu stiu de ce am tinut in secret aceasta descoperire. Nu latram niciodata fata de martori. Marea mea bucurie era sa ma ascund undeva, dupa sura cu paie si sa latru pana ce toate javrele din marginea satului incepeau sa urle ca apucate, in disperarea gospodinelor care nu reuseau sa descopere pricina. Intr-o zi, m-am zgariat destul de serios la picior. Am fugit repede in casa sa ma leg, deoarece sangele curgea siroaie. Surorile mele – aveam numai trei pe atunci – au tabarat pe mine cu intrebarile: “Ce-ai mai facut, ma, neispravitule, de te-ai soimanit in halul asta? Sa vezi ce-o sa-ti faca tata!”

 La gandul infruntarii cu tata, pe care il exasperasem cu nebuniile, am luat un ton plangaret si am miorlait: “M-a muscat un caine.” Compatimirea surorilor s-a revarsat brusc si au inceput sa ma ingrijeasca: “mititelul de tine, si al cui era cainele?” “Al lui Petrache lu’neaca”. Vecinul nostru era cioban si era cunoscut ca stapanul unor caini fiorosi. Nu stiu care dintre surori a avut proasta inspiratie sa rosteasca: “Numa de nu ar fi turbat!” Fraza asta mi-a incoltit in minte gandul razbunarii pe care de mult o coceam fata de surorile mele care, de cate ori faceam cate una si primeam rasplata, imi erau date ca exemple de cumintenie. In timp ce ele ma bandajau, eu am devenit tacut si ganditor. “Ce  ai? Nu ti-e bine, vorbeste, ce taci?” Fara sa scot un cuvant, m-am uitat lung la ele, apoi incet, incet am inceput sa ma uit crucis. “Doamne, ia-ma – a zis sora-mea a mare – i s-au strambat ochii!” Toate trei, ca niste gaini speriate, s-au suit in varful patului uitandu-se ingrozite la mine care le tintuiam in continuare cu privirea mea crucisa. In linistea care s-a asternut, am scos un marait usor care le-a facut sa se stranga una in alta ca o singura fiinta. Apoi am scos un urlet infiorator de caine schingiuit si m-am repezit la ele latrand, cat puteam eu mai amenintator. Toate trei au scos un tipat de locomotiva sub presiune incat saraca mama, la bucatarie, a scapat cratita cu mancare pe care o luase de pe foc si s-a oparit, iar tata, care trebaluia in fundul curtii, a venit intr-o fuga crezand ca s-a aprins casa. M-a gasit stand cuminte pe un scaun si pe fete claie peste gramada in pat tipand cat le tineau plamanii. “Ce e ma?” – m-a intrebat rastit. M-am uitat limpede in ochii lui si am ridicat din umeri nestiutor. “Ce-aveti ba, ce s-a intamplat? – si-a intors tata intrebarea spre ele. Stapanindu-si cu greu groaza, una dintre surori m-a aratat cu mana tremuranda: “Eee.. Eee… tur-baa-t”. “Ce e?” “Turbat! Latra. A vrut sa ne muste”. Tata, saracul, nu mai intelegea nimic. Profitand de nedumerirea lui, m-am uitat din nou crucis pentru o clipa. Un nou urlet care pentru tata n-avea inteles l-a facut pe batran sa traga concluzia ca are de-a face cu o manifestare prematura de isterie colectiva si le-a tras si o bataie care m-a uns pe inima.
Probabil ca acel joc combinat cu o anume relatie creata intre mine, surori si tata avea inchis in el un embrion de teatru. Poate ca acela a fost inceputul. In orice caz, daca mi s-ar intampla ca intr-o noapte intunecoasa, intr-un loc izolat, cineva sa-mi infiga un pistol in coaste si sa ma intrebe raspicat: “De cand te-ai hotarat sa te faci actor?” i-as raspunde fara pic de ezitare:
-    De mic copil.

Amza Pellea
Magazin Estival Cinema 1983


No comments: