Multi ani dupa ce, tineri fiind, lucraseram o singura data impreuna, am intalnit-o cu totul intamplator pe Mariana la Teatrul National din Cluj, la o gala a Feativalului de film. Fiind in loje alaturate, nici n-am apucat sa ne imbratisam, cand Mariana m-a provocat fara sa ezite: "Vreau neaparat sa lucrez cu tine, cand esti liber?" I-am spus ca intr-un an, si cand am intrebat-o ce rol ar visa sa joace, raspunsul ei m-a surprins: "N-am nici o idee, de fapt nici nu stiu ce ar trebui sa joc, si ca sa-ti fac o confesiune, desi am in spate multi ani de teatru, pot spune ca nu stiu mai nimic!" Afirmatia Marianei mi-a placut si mi-a dat speranta. Sunt putini cei din generatia mea care inca mai au curajul sa stea in fata necunoscutului, sa fie deschisi si curiosi. Mariana parea ca-si asuma riscurile. Ce rol ar fi riscant pentru ea?
Tot anul m-am gandit ce piesa as putea sa-i propun si nimic nu parea satisfacator. Niciun personaj feminin nu ma convingea. Forta ei era aceea a unui vulcan activ si aceasta imagine mi-a facut legatura cu Lear. Da, mi-am spus, iata un rol pe masura Marianei, ceva nou chiar si pentru ea. De ce o actrita in "Lear"? Pentru ca niciun actor in Romania acestor zile nu putea sa ajunga la acea incandescenta, sa capteze simultan puterea uriasa, aproape prometeica si sensibilitatea cea mai delicata, ura si compasiune, forta si lejeritate, masculin-feminin, tata si mama. Cand am anuntat-o alegerea mea, Mariana, cu simtul umorului ce o caracterizeaza, a reactionat: "Ia-ma usor - "Lear", eu... si n-o sa rada lumea de mine?" "Nu, Mariana, daca ramai deschisa si continui sa crezi ca nu stii, iti garantez ca il vei gasi pe Lear". M-a privit cu ochii ei mari de copil, a zambit si in ziua urmatoare am decis sa punem tara la cale.
Andrei Serban
Sursa:
Mircea Morariu - Cu si despre Mariana Mihut
No comments: