Balul dat miercuri seara la Teatrul National de catre ,,Societatea Furnica” si-a justificat pe deplin numele. Sala era cu adevarat un furnicar. Majestatea Sa Regina patrona sarbatoarea. Curtea Regala era inca in doliu si suveranii nu au putut participa. Sala era splendida, stralucea de sus pana jos. In lojile larg deschise apareau capete minunate, incrustate in aur si argint. Jos a fost aranjat un spatiu imens inconjurat de scaune, pentru a se putea dansa. De jur-imprejur, un imens flux uman circula, te atrage, te impinge si de care cu greu reusesti sa te degajezi.
In sfarsit, din valurile acestui ocean de baticuri colorate, de voaluri aeriene, de salbe de monezi de aur, de flori si bijuterii, te indrepti spre tombola care este aranjata pe o masa rotunda in fundul scenei. Acolo e un nou naufragiu pentru buzunare. Voci de sirena, dulci, armonioase, mangaietoare te cheama, te imbie si, cat ai clipi, ramai total pe sec. Dar scopul e atat de nobil ca, pe legea mea, dai totul cu mare placere, fara cel mai mic regret.
Doua muzici militare sunt instalate sus, la galerie, „la cucurigu”! In timp ce sarbatoarea se desfasura din plin, in foaierul artistilor se repetau piese de societate, in cadru intim. Doamnele au jucat costumate in taranci romance o piesa de Labiche, spiritual localizata de dl. D. Rosetti si care a avut mult succes. In sala se danseaza cu frenezie. In foaier are loc un al doilea bal, la fel de animat ca cel de jos.
La un moment dat, se aud tobe si trambite. Se anunta inceperea licitatiei. In cateva minute n-a mai ramas nimic din lucrurile expuse. Marea majoritate a obiectelor au fost oferite de Majestatea Sa Regina care se ocupa cu mult interes de aceasta lucrare nationala, pe care a creat-o cu mult suflet.
La ora patru dimineata, se da semnalul ultimului dans. Gazul incepe sa se stinga, dar dansul continua pana la sase dimineata. Toate ,,furnicile” care au ramas sunt obosite si palide. Sfarsitul balului a avut loc si in fata, pe strada, sub un soare stralucitor.
Claymoor
Sursa: aici
No comments: