“Ma, baiatule, esti peltic!”

Tony Bulandra la 18 ani

Anton Bulandra implinise 18 ani, cand a fost primit la Conservator, la clasa lui Constantin Nottara.
In epoca aceea nu existau decat doua catedre de arta dramatica: una detinuta de Aristizza Romanescu, la clasa careia erau primite fetele si una la care “oficia” Nottara, la care erau repartizati baietii. Bineinteles, ca exista o colaborare intre cele doua clase despartite: profesorii isi alegeau cei mai buni dintre elevi pentru a-si da replica si pentru a “face scene”.
Privitor la inceputurile sale de elev la Conservator, Tony Bulandra mi-a impartasit urmatoarele, in cuprinsul amintitei convorbiri:
“Eram slab si aveam o voce sonora. Aristizza, surprinsa de disproportia dintre fizicul meu si volumul vocii, m-a intrebat:
-    Cati ani ai, domnule?
-    Optsprezece ani si jumatate…


In acelas an a intrat la Conservator si Marioara Ventura.”
Si Bulandra continua:
“Am urmat la clasa maestrului Nottara, care s-a ocupat enorm de mine, din prima zi. Eram peltic, vorbeam cu s. Prinsesem o lenevie a limbii, provenita probabil din alintarea de-acasa.
M-am simtit foarte nenerocit cand, la prima lectie, spunand poezia “In teapa lui Tepes”, Maestrul m-a intrerupt: “Ma, baiatule, esti peltic!”.
Si Maestrul m-a invatat ce sa fac ca sa-mi treaca acest oribil defect. Trei-patru ore pe zi, citeam cu voce tare o carte care imi venea la indemana. Pe langa asta mi-a alcatuit o serie de cuvinte greu de pronuntat: scra-scre-scri, pe care le pronuntam punand limba in dosul dintilor de sus. Si, intr-un an de zile, m-am vindecat de pelticie”.
Alexandru Bulandra, fratele mai mic, care in aceasta perioada locuia cu Anton in aceeasi camera, la etajul caselor din strada Fantanii, mi-a povestit despre sfortarile viitorului artist pentru a scapa de sasaiala.
Exercitiile nu conteneau nici in timpul noptii, ba ele aveau loc cu voce tare:
-    Mai ispraveste odata! – il implora fratele care nu putea inchide ochii.
-    Lasa-ma boierule in pace; nu vezi ce groaznic vorbesc? Scra-scre-scri…
Elevul de Conservator impartasea fratilor entusiasmul sau pentru Nottara. De asemeni, se pare, ca prinsese oarecare slabiciune pentru una dintre frumoasele colege: Eugenia Ricoboni. Dar n-a fost nimic serios si poate ca frumoasa Jenny nici n-a aflat macar despre aceasta simpatie. Ea- frumoasa dar netalentata, - era sortita sa amarasca viata altui mare actor: Petre Liciu.
Anton Bulandra citea pana-n zori teancuri de piese de teatru. Viitorul actor isi cauta rolurile. Dupa ora 11 noaptea, cand de la uzina se stingea gazul aerian, se aprindea, in camera celor doi frati, o lampa de petrol. Deseori se intampla ca cei doi tineri sa se trezeasca dimineata negri taciune, din pricina fitilului defect.
Anton incepuse sa studieze “Hamlet” si nu putea avea grija fitilului…

Ioan Massoff

Viata lui Tony Bulandra