Oana Pellea - Nu-l dau pe azi pentru maine

Cecily Cardew in "Buna seara, domnule Wild!"

Ascult Andries din anul 1984. Sunt brusc la Piatra Neamt, in ’84. Ce frumusete de perioada. Vad numai un aer proaspat. Mult soare in garsoniera si Andries care canta la pick-up. Claudiu Istodor, care imi da in fata teatrului drept cadou, inainte de a semna angajarea, un ghiveci cu o planta, caci flori nu se gaseau. Ma vad urcand treptele teatrului cu bagajele dupa mine si cu ghiveciul in mana.
Mai vad cum pe usa garsonierei era deja o placuta scrisa “Oana Pellea” si cum, cand am deschis usa, ma asteptau Costica Ghenescu cu Oana Birau si Gelu si Avram Birau – cu paine si cu sare.
Ce frumusete de timp. Mancam cartofi prajiti si paine cu bulion in ulei, visam si traiam parca mai palpabil visele.Trei ani de prietenie, de munca si de trait curat.

Drumuri cu trenul, iarna, de cate 12 ore. Cu zapada in vagon, intr-un frig atroce… ei si? Totul era simplu si la picioarele anilor mei.
Nopti singura spre casa la doua noaptea, in zapada, de la gara spre garsoniera. Scartait. Stiu cum treceam printre blocurile care dormeau si ma gandeam si credeam ca sunt responsabila pentru ceea ce viseaza oamenii noaptea. Credeam ca un artist poate transforma un cosmar intr-un vis frumos. Si culmea – cred asta in continuare.
Primavara, fanfara canta in foisor. Duminica, lumea se imbraca frumos si se plimba prin centru.
Provincia e la o scara mai umana decat marile orase.
Ne spuneam buna ziua pe strada. Necunoscandu-ne.
Un timp in care tot cerul era al meu.
Timpul asta are un gust dulce si miros de tei.
“Dar nu l-as da pe azi pentru maine”, zice Andries. Nici eu.
Nici pentru ieri.

Oana Pellea - Jurnal