Stefan Ciubotarasu

La implinirea a 60 de ani de viata, plin de energie, declara intr-un interviu acordat revistei  “Flacara”, la  28 martie 1970: “Noi, cei de varsta mea, suntem niste cocheti,  de  fel  nostalgici,  de  fel  blazati, nu ne plac inca amintirile, nu ne ispitesc  inca bilanturile, noi cautam pamantul ca sa infigem picioarele mai  solid in el, precum  Anteu, nu ca sa intram sub el.
De cinci ani nu joc, nu trebuiesc. E curioasa aceasta parere a unora ca vine o clipa  –  cu totul prematura  dupa mine  –  cand oamenii trebuie sa dispara, sa porneasca  in goana precum turma elefantilor batrani, sa-si gaseasca cimitirul.

Eu imi dau intr-una straruinta sa nu raman repetent  in profesie, dar  "Luceafarul" nu se mai joaca, in "Strigoii" fac un fel de vocalize, mie imi trebuie un rol cu care sa ma iau la tranta, cu care sa ma bat.  Exista in om o energie care, daca nu e consumata, se intoarce impotriva lui si-l ucide. Crede-ma, nu fac complexe si nici crize de varsta. Sunt numai lucid. Timpul gol din jurul meu se dilata, deschide o gura stirba si e gata sa ma inghita. Unii m-au satuit sa-mi gasesc vreo pasiune, sa-mi cumpar o undita. Dar eu in loc de undita, iau condeiul, poate pescuiesc ceva vorbe. Scriu si eu cate o poezie,  doua. Versurile sunt  un fel de gimnastica a mintii mele.
Totusi, nu sunt trist, nu tanjesc, nu ma revolt. Filosofez. Or, asta e cumplit pentru un actor care e, bietul, prin excelenta, un om al practicii. Eu am ramas singur cu gandurile  mele. Lucrul acesta e groaznic pentru  noi, care lucram de obicei cu gandurile altora, dar fara actiune. Nu stiu cum se face, dar cand eram tanar nu incapeam de batrani, iar acum nu mai incap de tineri...Incep sa devin spectator si nu-mi place. Sa nu va mire daca ma veti vedea intr-o formatie de muzica usoara, urland ca sa-mi consum otrava mea interioara...”
In dimineata zilei de 27 august 1970 s-a stins din viata, cand masina  trebuia  sa  vina si sa-l duca la   Pitesti,  unde filma in "Asteptarea". S-a retras discret din viata asa cum si-a  dorit-o:  “din vis in neant si  in exerctiul functiunii”.
Stefan Ciobotarasu, acest mare actor, carturar, cu o delicata alcatuire sufleteasca,  cu o mare modestie si  sensibilitate, un indragostit de oameni si de natura,  a lasat o umbra nepieritoare in teatrul romanesc pentru totdeauna.

Sursa:
Liliana Moga
Micro-monografie Stefan Ciubotarasu