 |
| Nineta Gusti |
Desi mi-am promis sa nu mai scriu despre decese si inmormantari, nu ma lasa inima sa nu consemnez inca o plecare din lumea noastra. A fost inmormantata la Crevedia in imprejurari ciudate, de o saracie cumplita o mare actrita: Nineta Gusti. Parasise de mult Bucurestiul dupa ce se pensionase si dupa ce un timp mai jucase in cateva spectacole pe scena Teatrului de Comedie. Era deja despartita de multi ani de Radu Beligan, caruia ii spunea tata, desi era mai mare ca el cu cativa anisori si nu-si mai gasise stabilitatea. Era vaduva neconsolata. A fost casatorita cu el timp de 15 ani. N-au avut copii. Despre casatorie, ea a afirmat: „Cat despre casatorie, eu nu am tinut niciodata la asta si nici nu cred in ea. Am fost impreuna 15 ani cu Radu Beligan, dar nu mai stiu cati dintre anii astia am fost casatoriti; noi am fost 15 ani impreuna”.Imi era foarte draga. Avea un umor frust, care in gura altor femei ar parea vulgar dar ei ii dadea un farmec deosebit. A avut multe ”panseuri” repetate pentru unicitatea lor de generatii de actori. Le-am notat, nu le mai reamintesc. Nu e momentul. Teatrul si Radu Beligan au fost marile ei iubiri. ”In teatru ma simt ca la mine acasa; e meseria mea; sunt rolurile mele care imi apartin si mi-au fost toate la fel de dragi. Desi aveam emotii de fiecare data, n-am zbarcit-o niciodata”. I se intamplasera doua ”cataclisme”: Radu Beligan o parasise, Teatrul o pensionase. Sufletul ei n-a rezistat.
A fost Eleva la premiera "Stelei fara nume". Mi-o inchipui. Am vazut-o, cu ani in urma la teatrul Nottara in ”Casatoria” lui Gogol. Era de neegalat. Am jucat impreuna in primul meu spectacol pe scena Teatrului de Comedie , ”Comedia intrebarilor” (1970) de St. Haralamb si H. Salem, dar care n-a fost un succes, desi avea in distributie o echipa forte a teatrului in cap cu Nineta Gusti, piesa fiind prea slaba, desi din cand in cand se striga de catre un personaj, ”unde e strada Sperantei?” .
Desi avea o locuinta confortabila, a parasit Bucurestiul prin 1971, mutandu-se la Crevedia, unde a locuit singura intr-o casa taraneasca de a carei provenienta nimeni nu stie mai nimic. Avea in fata casei o gradinita cu flori pe care o ingrijea. In ultimii ani, a dus un trai foarte greu: uneori nu a avut nici macar lemne cu care sa-si incalzeasca soba, iar acoperisul casei se ruinase. UNITER-ul ii trimitea in fiecare luna pachete cu alimente, iar la Gala Artistilor din 2001 a fost premiata cu 80 de milioane de lei vechi. In februarie anul asta a suferit o pareza, fiind tintuita la pat si trebuind sa renunte la fumat. Vorbind despre moarte cu o luna inainte de deces, Nineta Gusti a spus: „Eu nu cred in moarte, ci in plecare; o sa plec pe o planeta cu oameni mai buni si mai frumosi care sa se iubeasca intre ei”.
Candid Stoica
"Ridi pagliaccio"
No comments: