IRINA PETRESCU

Irina Petrescu

Cred ca marele meu dar ramane faptul ca stiu sa ascult; e un dar pe care l-a ­descoperit, la mine, maestrul Sahighian. Sa ascult pe scena. Sa stii sa-ti asculti partenerul. Si in viata sunt foarte multi oameni care vorbesc, vorbesc, vorbesc… la nesfarsit. Spun lucruri, in cea mai mare parte, interesante, dar nu-i intereseaza daca sunt ascultate. Vorbesc pentru placerea lor de a emite sunete, idei sau ­pentru placerea de a se asculta pe sine. Or, in teatru, un personaj care vorbeste fara adresa, este parasit de public. Spectatorii trebuie sa simta ca actorul li se adreseaza. Tot de la profesorul meu stiu ca trebuie sa intelegi perfect ceea ce spui, nu doar sa rostesti cuvinte, ca sa poti capta si retine atentia publicului. Altfel il pierzi, chiar daca nu paraseste sala. Ramane numai cu zumzetul si se indeparteaza. Si, tot de la maestrul Sahighian, am invatat ca teatrul este, in egala masura, a arata si a ascunde. Tot ceea ce este misterios atrage interesul si nevoia de a gasi ­mijlocul de a-l descifra.

Irina Petrescu

Sursa text: aici