Miriam Raducanu - Primii pasi

(...) intr-o zi, am facut cunostinta cu o doamna, pe nume Kahte Link, care era sotia unui functionar austriac, proaspat sosit de la Viena. Din pri­cina varstei, doamna Link renuntase la dans, insa, din drag pentru meserie, s-a decis sa orga­nizeze in colonie un grup de copii, pe care sa-i initieze in aceasta arta. M-am dus si eu. Acolo am invatat un sistem de gimnastica si o tehnica de dans ceva mai speciale, prin comparatie - dupa cum aveam sa-mi dau seama mai tarziu - cu celelalte care se invatau in Romania acelei epoci. Si tot acolo am mai invatat inca o lectie, predata fara cuvinte, dar pe care am pastrat-o toata viata: aceea ca un grup trebuie cultivat in mod egal, nimeni nu trebuie sa fie lasat deoparte, nimeni nu trebuie sa se simta ignorat si inutil, insa copilul care demon­streaza aptitudini deosebite trebuie sa fie cul­tivat si separat, ca sa dobandeasca "uneltele" cu aju­torul carora sa-si poata atinge potentialul. Aceste "unel­te" nu le sunt la inde­mana celorlalti, insa lui ii sunt esentiale. Mai tarziu, aceeasi metoda am apli­cat-o si eu, atat in cei patru­zeci de ani in care am fost profe­soara la Liceul de Co­regrafie, cat si atunci cand am predat in facultate: la cursuri, imi tratam toti elevii in mod egal, insa aveam grija ca excep­tiilor sa le consacru si ore de studiu in plus. Me­reu si mereu mi s-a dovedit ca aceasta abordare este cea mai nimerita.

Tot articolul AICI