Picture Background

Thursday, June 11, 2015

Un teatru putin mai tanar ca mine...


Teatrul de Comedie a fost prima mea familie. Asta pentru ca familia mea adevarata si cu asta, cea a teatrului, a fost si este una si aceeasi.
Aici l-am vazut jucand si repetand pe tatal meu Iura (Darie) si prin maruntaiele scenei am avut primul meu ghid: figura de lumina a mamei... Consuela.
Am intrat in teatru pe la trei sau patru ani, pentru ca nu aveam bona. Si acest dezavantaj atat de contemporan a devenit un imens privilegiu.


La repetitiile de dictie sau de miscare ale domnului Weintraub sau ale lui Madame Sybille am cazut in cap pe ciment vrand sa imit si eu miscarile, auzind cum Madame striga ascutit si cu accent frantuzesc: Gigiii (Dinica) ridicaaa piciorul!
Aici am invatat cum miros culisele. Si ce forta are o masca. Aici, la repetitiile lui Doddy (Esrig) cu Troilus (si Cresida). Aici am fost „coleg” de spectacole cu mesterul Beligan – si acum 50 de ani tot „mestere” i se spunea – cu Marinus (Moraru) pe genunchii caruia stateam de ziua mea, razand ca nebunul cand el si cu Gigi imitau animale, numai pentru amuzamentul lui Ducu, aici cu nea Mircea (Albulescu), cu Sanda si Misu (Toma si Paladescu), cu Dem (Radulescu), cu Grigore (Gonta), cu Titi (Chesa si Rucareanu), cu Iarina (Demian), cu Silviu (Stanculescu) si Stela (Popescu), cu Pussy (Baltaretu) si nea Gardescu, cu Vasilica (Tastaman) si capitanul Val-Vartej, cu Veve (Platareanu) si Amza (Pellea), cu Fane (Tapalaga), cu atatia si-atatia care nu mai sunt si pe care pana si eu insumi am uitat cum ii cheama, dar ale caror priviri, zambete si incurajari le port atat de vii inca in minte.
Nu mai vorbesc ca am fost martorul de necontestat al DEBUTULUI pe scena Comediei al actualului si bravului Director de acum, dragul meu prieten Gica (Mihaita). Si nu mai vreau sa vorbesc aici de toti ai mei cu care, douazeci de ani mai tarziu aveam sa lucrez, ca regizor. Dintre toti, unul singur, un om iubit si extraordinar, Cornel (Vulpe), si-a dat sufletul, la propriu, pe aceasta scena binecuvantata.
Teatrul de Comedie e singurul teatru care e facut ca lacrimile sa nu se vada...
Si e atat de curios ca a devenit un teatru putin mai tanar ca mine...

Alexandru Darie


Sursa text:
Album "50 Teatrul de Comedie"

No comments: