Ricardienii...

Radu Beligan

A strange semnaturi pentru apararea unei cauze nobile sau a unei persoane nedreptatite este o actiune curenta in zilele noastre.
A forma insa un comitet de aparare a memoriei unui rege care a murit acum 500 de ani e o treaba pe care numai englezii erau in stare s-o faca.
In fiecare an, la 22 august, o importanta slujba religioasa se tine pentru aniversarea mortii lui Richard al III-lea si ziarele din intreaga lume primesc note memoriale. "Sosietatea Richard III" care numara 2500 de membri, considera ca Shakespeare a facut vestitului monarh o presa mizerabila. Istoricii si mai ales marele Will, principalul vinovat, l-au infatisat pe Richard III ca pe o personificare a raului, criminalul cocosat care a ucis atata lume si mai ales doi copii  nevinovati, printisorii Edward si Richard.
Pentru "Societatea Richard III" aceasta e o nascocire grosolana si o defaimare nedemna pusa la cale de inamicii regelui, iar scopul "ricardienilor", cum se numesc membrii intre ei, este sa-l reabiliteze pe mult hulitul suveran.
Intr-o serie de carti si articole, aparute recent, de expozitii si conferinte prin toata tara, "Societatea" incearca sa-i convinga pe englezi ca monstrul din cartile de scoala a fost in realitate un monarh model, cu aplecare spre meditatie, evlavios, intelept si curajos.
Ei sustin ca Shakespeare, care, mai mult decat oricine altul, l-a stigmatizat pentru eternitate printr-un cumul de diformitati fizice si morale, punandu-i in carca o groaza de crime oribile, si-a scris opera sub domnia casei Tudorilor. Iar Elizabeth I n-ar fi privit cu ochi buni ideea ca omul pe care bunicul ei l-a alungat cu violenta de pe tron, ar fi fost altceva decat un ucigas si un nemernic.
Sa fie acesta blestemul de totdeauna al scriitorului, nevoit sa faca pe plac puterii?
Alti istorici, sprijinitori ai Tudorilor, au mers si mai departe, in ravna lor de a-si lingusi regina, pretinzand ca soarta lui Richard a fost limpede chiar de la nastere, cand a iesit din pantecul maica-si dupa doi ani (!), cu parul lung si toti dintii in gura...
Examinari recente cu raze x au scos insa la iveala ca legendara cocoasa de pe umarul lui Richard intr-unul dintre cele mai cunoscute portrete ale lui, a fost pictata ulterior de alta mana! "Ricardienii" sustin ca nu exista nicio dovada contemporana ca Richard era diform, dupa cum nu exista nicio dovada serioasa care sa ne aduca marturie ca i-a ucis pe cei doi printi.
"Ricardienii" au aratat cu documente ca idolul lor era un om popular, cucernic, erudit si iertator semenilor lui.
"Societatea" are membri pretutindeni pe glob, numerosi adepti in Statele Unite si se bucura de nobilul patronaj al unui var al reginei Elizabeth, ducele Glocester, titlu purtat altadata de urgisitul sau predecesor.
Indarjirea ricardienilor in lupta lor de a rasturna imaginea tragicei maretii a unei legende intunecate m-a impresionat si m-a amuzat totodata.
Ma simt, ca sa zic asa, direct implicat in problema. Faptul ca l-am jucat pe Richard, ca l-am iubit si inteles (caci altfel nu se poate intrupa un personaj) ma obliga sa ma solidarizez cu ricardienii, chiar daca actiunea lor nu e ferita de persiflari.
Asa incat la 22 august 1994 le-am trimis cererea mea de adeziune la "Societate", desi stiu bine ca nimeni nu va castiga vreodata un razboi cu Shakespeare, chiar daca dreptatea e de partea lui...

Radu Beligan
ricardian

Sursa:
Album aniversar "Radu Beligan 90"