Arbitrul elegantei cu puiul de bogdaproste – amintiri din turneu

Damian Crasmaru

A trebuit sa viu din Bucuresti la Moscova si sa intru ca boul in singurul cui de pe strada Arbat, imi spune Damian cu o voce ragusita, beregatita, din gatul infasurat cu un fular.
Pe chestia asta este atat de nenorocit si doreste atat de mult sa-l compatimeasca cineva, incat nu ma pot stapani.

Valentin Uritescu

-    Las’ca o sa treaca, domnu’ Damian, ma miorlaiesc si eu. Uite aici un faringosept, o sa-l sugeti si …

-    Ma, tu ai veleitati de pederast. Ai ori ba? Ca eu, cand a venit Vanatoru sa ne anunte ca ne putem muta fiecare in camera lui, i-am spus ca nu e cazul pentru ca menajul nostru merge bine si nu simtim nevoia separarii.

-    Ia uite minune! De unde ati scos vocea asta?

-    Pai cand sunt in primejdie nu mai tin cont de boala. Si… nu schimba vorba. Spune, ai ori nu? Ca sa stiu ce ma asteapta!

-    Domnu’ Damian, fiti linistit. Sunteti o poezie de om si atat de deformat de meseria asta deocheata cum numai eu mai sunt.

Asa ca am ramas impreuna, desi ma simt intotdeauna mult mai bine singur. A vazut ca ma orientez bine, ca sunt un individ simtit, ca ma poate prinde cu inclinatia asta spre ludic pe care o are si de care ceilalti, poate, s-au saturat, pe cand eu il ascult intotdeauna cu atentie, minunandu-ma de toate cele. Mergem prin multime si numai ce-l aud:

-    Val?

M-am speriat. Ma gandeam la icre rosii si mustar garcita.

-    Sunt aici!

Si din nou se lasa furat de socotelile lui si de fantasmele care ii sunt atat de dragi, pana cand revine cu o observatie scurta, brutala, valabila:

-    Ma, pe tine de ce stau hainele otova?

-    Nu-s ale mele.

-    Poftim?

-    Vedeti pantalonii astia negrii? Sunt ai unui prieten care a plecat in Canada. Puloverul e al lui Bogdan, pantofii la fel. Credeti ca nu vad deosebirea? Arbitrul elegantei cu puiul de bogdaproste. A tunat si i-a adunat!

-    Hai ca m-ai distrat astazi. Esti nemaipomenit. Asa esti tu? Creezi buna dispozitie celor din jurul tau?

Din cartea „Valentin Uritescu asa sunt eu, prost”