"Cand l-am cunoscut, imi vorbea la nesfarsit despre teatru si profesie. Era altfel decat mine. Cu totul altfel. Era curat si liber. Cand filmam la “Strainul”, intr-o seara, am traversat Muresul. Stateam pe malul apei, inconjurati de o turma de oi si el imi povestea cum o sa faca teatru. Incercam sa-l ajung si chiar sa-l surprind, oferindu-i sau promitandu-i ceva neasteptat de atragator, dar ramaneam mereu in urma. Stefan avea multa incredere in el. Asta ii venea din faptul ca era sanatos. Moral, sanatos. Un om fara betesug. Aparitia unui coleg nu i-a starnit niciodata invidia. Ca si alti monstri sacri, ca George Constantin sau Gheorghe Dinica, nu este un monden al fenomenului teatral. Il vezi rar la spectacole. E un lucru care ma framanta. Ma intreb care este resortul, mecanismul artistului ce ajunge la performanta si marea creatie fara sa aiba nevoie de informatii. Eu ma bucur mai mult sa vad decat sa fac. Stefan, cred ca se bucura mai mult sa faca decat sa vada. Nu sunt actorul crancen, ce lupta pe viata si pe moarte cu meseria lui. Stefan, insa, a devenit din ce in ce mai crancen. Nu l-am simtit niciodata ca triseaza, ca este superficial. Nu-si minte meseria. Isi cunoaste valoarea, dar nu este un actor vanitos, nu se pune in pagina, nu isi afiseaza existenta, el este. Si asta cred ca impune iubire si respect."
Irina Petrescu
No comments: