Toma Caragiu in amintirea lui Fory Etterle

Da. Toma Caragiu aducea cu el o lume, - o lume ce-i apartinea, creata de sclipitoarea-i fantezie, pe care seara de seara, cu generozitate si o clipire din ochi complice o daruia oamenilor.
Traia cu fiecare rol, cu fiecare aparitie pe scena, cu mereu reinoita si fecunda putere de creatie, acelasi, mereu si mereu altul. Poate nu intotdeauna se pleca sensurilor impuse de autor sau de piesa. Forta lui creatoare schimba poate de multe ori intentiile autorului, indoia si strecura triumfator printre gratiile textului, il supunea si il ducea in lumea lui, lume pe care o aducea pe scena si o trecea dincolo de scena ca o plasa vrajita in care publicul se lasa prins.
Dar Toma Caragiu avea si o alta lume, si lumea asta vreau s-o evoc.

Nu despre Toma Caragiu actorul vreau sa vorbesc, ci sa-l aduc in scena pa Toma Caragiu povestitorul; lumea de poezie pe care o purta in el, clocotitoarea-i si inepuizabila-i verva. Venea adesea in cabina mea si deodata prindea sa povesteasca. Vorbea si de el, si de altii, si cat de bine se pricepea sa imite candoarea plina de uimire a copilariei, sa redea fervoarea adolescentei si focul tineretii, sa te convinga de forta maturitatii, sa te cufunde in melancolica lumina a amurgului. Nu-ti cerea sa-l crezi intocmai, ci doar sa-l asculti, sa nu cauti sa desparti posibilul de imposibil, realul de fantastic, cenusiul banalitatii de culorile somptuase ale inchipuirii. Sa-l urmezi in lumea lui, pe drumul ce paraseste realitatea pentru a intra in poezie. Fiindca el avea darul de a mladia realitatea si de a o supune puterii fanteziei. Intalneai in aceasta lume si umor grotesc, si umor tragic, si umor nazdravan, si umor nostalgic. Uitai de timp, cand, alaturi de el, patrundeai in gradinile fermecate ale lumii unde te atingeau parca adieri din verva lui Mark Twain, din fantasticul lui R. Kipling, din hazul tumultos al lui Caragiale.
Si deodata tacea si totul disparea ca un vis. Ramanea actor in aceasta lume a lui – o flacara ce se aprinde si se stinge brusc, transformandu-se in fum, ca un spectacol dupa caderea cortinei.
Poate uita el insusi ce visase cu o clipa inainte de trezire.
Dar eu n-am uitat povestile lui Toma Caragiu. N-am uitat lumea tainica a lui Toma Caragiu.

Fory Etterle