Val Sandulescu

Om de o mare delicatete sufleteasca si de aleasa cultura (avea o biblioteca impresionanta cu volume rarisime).
Actor de subtilitate – isi creiona personajele aducand totdeauna ceva din discretia pe care o avea in viata.
Recitator al Integralei Eminescu, il interpreteaza la Radio chiar pe marele poet.
Poet el insusi, dar iubind prea mult marea poezie, n-a indraznit sa-si faca versurile cunoscute prin lumina tiparului.

Regizor daruit cu putere de patrundere – a montat nenumarate piese.
Libretist de opera si opereta, admirator al traditiilor si al istoriei, nutrind un adevarat cult pentru limba romana-a creat scenariul la opera Balcescu.
Coleg desavarsit…s-a bucurat la randul sau de pretuirea unor oameni de seama. Scriitor, condeier cum isi spunea el, Val Sandulescu a intrunit in fiinta sa toate aceste ipostaze dar mai presus de toate el a ramas actorul de teatru si film, jucand in egala masura drama si comedie, piese clasice si moderne, romanesti si straine, interpretand roluri de tarani sau aristocrati, de intelectuali ori decazuti…
Primul rol in care l-am vazut a fost in “Ultimul mesaj”de L. Fulga. Juca un soldat – transmisionist. Pe tot parcursul spectacolului nu avea decat o singura replica: Alo, Maria!...Doamne dar cu ce infinite si imperceptibile nuante rostea, repetand mereu, aceste doua vorbe! O intreaga drama si o existenta intreaga cuprinse in cercul de foc al celor doua cuvinte-semnalul cifrat, singurul care-i mai ramasese in minte. Multa vreme dupa aceea, lui Val i se spunea pe strada Telefonistul Alo, Maria!... (Cristina Tacoi)

Din “Viata pe o scandura” de Doina Papp