Daniela Anencov si Aschiuta

Daniela Anencov

Povestea mea s-a nascut cu un vis implinit. De mica am avut microbul Teatrului, ma jucam cu legumele din gradina parintilor. Le transformam in personaje si puneam sa... joace pe scena dovleceii, vinetele, cartofii. M-am jucat cu papusi facute din bostani si cu tartacutele care deveneau personaje, aveau ochi, nas si gura. Visul meu, de mica a fost sa joc teatru! Cand eram prin clasa a II-a am fost aleasa sa spun poezii la postul local de radio din Budesti. Abia stiam sa citesc, dar invatam pe de rost poeziile, stiind ca parintii erau extrem de mandri de mine. Ei m-au ajutat foarte mult… erau oameni extraordinari care m-au sustinut si m-au incurajat. Imi aduc aminte ca au cumparat televizor, desi nu aveau bani, doar ca sa ma vada pe mine!..................

Cu Televiziunea ma stiu inca de la inceputul vietii mele, din adolescenta. Eram eleva la liceu si jucam baschet. A venit un redactor de la Televiziune, Costache Anton, caruia i s-a parut ca as putea spune ceva... Pe micul ecran.
Am vorbit, mi-a explicat despre ce e vorba la Televiziune si uite asa am aparut pentru prima data pe sticla. Am debutat cu “Iarna pe ulita" de George Cosbuc, poezia ramanand ulterior parte a sufletului meu. Am avut mereu noroc! Nu a fost nevoie sa fac lucruri speciale, drumul destinului m-a purtat singur. Legenda incepuse sa se scrie inca din 1958, atunci cand TVR facea primii sai pasi spre succesul de azi cu Aschiuta, acea papusa din lemn atat de... vie si de reala pentru cei mici si pe care nu o poate uita nimeni. Din 1961, aproape seara de seara, dupa Telejurnalul de la ora 19, existau, timp de o jumatate de ora, excelente emisiuni pentru copii al caror protagonist era Aschiuta, un Pinocchio local, manuit de Iustin Grad, un papusar excelent, un domn vesel, dragut, amabil si tonic, asa cum era si papusa, pentru ca el tramsmitea prin ea toate acestea. Aveam un partener langa mine, care l-a manuit atat de bine pe acest Aschiuta, incat copiii s-ar fi batut si cu Zmeul Zmeilor, daca cineva le-ar fi spus ca nu este real. Nu prea realizam ca eu intram in casele oamenilor, ci aveam impresia ca in fata mea este o lume de licurici, carora le vedeam chipul si ochisorii ce-mi sorbeau fiecare cuvant. Colaborarea dintre mine si Aschiuta a durat 10 ani, pana cand emisiunea transmisa in direct a fost interzisa de Ceausescu de teama ca nu cumva Aschiuta si cu mine sa destabilizam tara! Pentru mine succesele se numara in zambetele copiilor si apoi in aprecierile celor mari. Ma bucur nespus de mult si sunt mandra ca primele randuri din istoria Televiziunii au fost scrise si de mine si de Aschiuta! Trebuie sa ai anumite calitati ca sa joci pentru copii si mai ales sa nu ai orgolii. In Teatrul de Copii nu prea ai satisfactii date de popularitate, nu ai cum sa devii vedeta, iar ei, copiii te vad, te plac pe moment si cei mai multi pleaca fara ca macar sa stie cum se numea piesa sau actorul. Consider insa ca am fost si sunt aleasa dintre alesi.

Din cartea “Confesiuni 55” dedicata implinirii a 55 de ani de la prima emisiune a Televiziunii Romane, Bucuresti, noiembrie 2011.