Doamna Bulandra si "trășina"

Lucia Sturdza Bulandra in "Mamouret"

Unul dintre cei mai talentati si inteligenti actori pe care i-a avut Romania, un actor urias, pe nedrept uitat si care din pacate a parasit mult prea devreme aceasta lume, undeva pe la treizeci si opt de ani, s-a numit Benedict Dabija. Pentru marele lui talent era foarte iubit de doamna Bulandra, care ii ierta toate trasnaile si farsele pe care le facea. Iar doamna Bulandra chiar avea o slabiciune pentru actorii foarte talentati. Dabija, un om de un haz nebun, extrem de spontan, nu se dadea in laturi de la a pune la cale farse aproape diabolice, inclusiv doamnei Bulandra.
 
In piesa “Mamouret”, doamna Bulandra, la cei optzeci si doi de ani ai ei, isi facea o intrare grandioasa in scena, imbracata fastuos, cu o imensa palarie, spectaculoasa si ea, si rostea: “Draga, sunt atat de obosita! Am venit cu trasura asta care m-a zdruncinat ingrozitor…” Si, intr-o zi, hatrul de Dabija ii spune: “Doamna Bulandra, nu mai bine spuneti ca ati venit cu masina, sa mai actualizam si noi piesa…” “Te rog, Dabija, sa ma lasi in pace! Autorul spune “cu trasura”, “cu trasura” spunem si noi.”
Dar Dabija nu s-a lasat si a continuat sa-i spuna acelasi lucru inainte de fiecare reprezentatie. Construia diabolic si, la una dintre reprezentatii, inainte de a intra doamna Bulandra in scena, Dabija zice: “Cu trasura, doamna, cu trasura”, in conditiile in care o terorizase inainte sa inlocuiasca trasura cu masina. Urmarea a fost ca doamna Bulandra a intrat in scena si a zis: “Am venit cu trasina…” nu a fost nici trasura, nici masina, a iesit trasina. Toata lumea a fost pe jos de ras, ea a iesit din scena, a rupt o coada de umbrela pe spinarea lui Dabija, apoi l-a pupat si l-a iertat.

Vladimir Gaitan – Zig-zag prin alfabetul vietii