Gradina Rasca
Cei care au fost preocupati de istoria Bucurestilor ne-au lasat informatii bogate despre Gradina Rasca, dar nimeni nu a putut fixa, cu certitudine, anul in care a intrat in circuitul gradinilor de vara. Putem dovedi ca la 1869 acest loc apartinea unui ceh sau croat, al carui nume apare in documente sub trei forme: Hrtsca, Hirtscha sau Hirtska. Fiind greu de pronuntat, romanii i-au spus mai simplu, Rasca. Prin mai 1869, Hrtsca anunta deschiderea gradinii de vara intr-un mod original:
„S-avem norocire! Prin aceasta am onoarea anuncia ca cu inceperea sezonului de vara de la 1 mai am angajat pentru toate zilele orchestra operei Italiene sub directia lui Luis Wiest, renumitul virtuos violonist, precum si celebra muzica nationale sub directia domnului Dinicu. Duminica si joia mare soare concert dat de ambele orchestre. Intrarea duminica si joia 1 si ½ sfantic, afara de consumatie, iar in celelalte zile se plateste la intrare un sfantic pentru un bilet de consumatie, cu care onor vizitatori pot consuma orice mancare sau bautura echivalenta cu pretul acelui bilet. Cat pentru iluminatiune, serviciul promt si preturi moderate, am luat toate masurile necesare spre a satisface pe deplin pe onorabili vizitatori. La revedere, Hrtsca” (11)
Cei care au fost preocupati de istoria Bucurestilor ne-au lasat informatii bogate despre Gradina Rasca, dar nimeni nu a putut fixa, cu certitudine, anul in care a intrat in circuitul gradinilor de vara. Putem dovedi ca la 1869 acest loc apartinea unui ceh sau croat, al carui nume apare in documente sub trei forme: Hrtsca, Hirtscha sau Hirtska. Fiind greu de pronuntat, romanii i-au spus mai simplu, Rasca. Prin mai 1869, Hrtsca anunta deschiderea gradinii de vara intr-un mod original:
„S-avem norocire! Prin aceasta am onoarea anuncia ca cu inceperea sezonului de vara de la 1 mai am angajat pentru toate zilele orchestra operei Italiene sub directia lui Luis Wiest, renumitul virtuos violonist, precum si celebra muzica nationale sub directia domnului Dinicu. Duminica si joia mare soare concert dat de ambele orchestre. Intrarea duminica si joia 1 si ½ sfantic, afara de consumatie, iar in celelalte zile se plateste la intrare un sfantic pentru un bilet de consumatie, cu care onor vizitatori pot consuma orice mancare sau bautura echivalenta cu pretul acelui bilet. Cat pentru iluminatiune, serviciul promt si preturi moderate, am luat toate masurile necesare spre a satisface pe deplin pe onorabili vizitatori. La revedere, Hrtsca” (11)
Gradina Rasca era situata la intretaierea strazilor Academiei, nr. 27 cu Edgar Quinet. In 1897 Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice a cumparat o parte din terenul gradinii pentru a construi in cadrul Universitatii spatii pentru facultatile de Litere si Stiinte. Atunci s-a trasat prin mijlocul ei o noua strada, Edgar Quinet. Constructia acestei aripi a Universitatii a inceput abia in 1914 dupa care a urmat o pauza din cauza razboiului, apoi lucrarile s-au reluat in 1919.
*
*
Rasca a fost locul unde puteai intalni deopotriva politicieni, functionari, scriitori, studenti si artisti. Patronul a injghebat in gradina o scena unde a inceput sa aduca trupe straine, care prezentau momente de opera si opereta, numere de circ, pagini muzical-instrumentale sau acrobatii. Gradina de vara era iluminata de sfesnicele de alama cu lumanari de spermanteta si de felinarele cu globuri de sticla cu lumanari. Spectatorii care fumau aveau asezate la indemana niste fasii lungi de hartie pe care le puteau aprinde de la lumanare.
 |
| Nora Marinescu |
Prin iunie 1878 o trupa (12) franceza, condusa de un anume Jean Jaron, prezenta spectacole muzicale in desfasurarea carora gasim arii din opere si operete, romante, muzica instrumentala, sansonete. Pe aceasta scena au mai fost vazuti compozitorul roman de romante, Nastase si celebrul cupletist francez, Paulus. In vara urmatoare din gradina Rasca rasunau acorduri incantatoare executate de o formatie vieneza condusa de Ziehrer, iar din cand in cand trupa actorului Mihail Pascaly dadea reprezentatii teatrale. Dupa moartea lui Hrtsca – prin 1880 – noul proprietar a construit o noua scena unde se cantau operete nemtesti, iar artisti francezi, italieni sau germani spuneau cuplete.
In vara anului 1880 trupa „Tinerilor artisti asociati“ (13) s-a angajat la Gradina Rasca. Ziarele epocii anuntau ca „va incepe in curand distractivele reprezentatiuni cu piesele atat de populare "O noapte furtunoasa" si "Cuconul Lenida fata cu reactiunea“. (14) Asadar, premiera absoluta a farsei "Conu Leonida fata cu reactiunea" de I.L. Caragiale a avut loc, dupa cum arata presa vremii, la data de 22 iulie 1880 si nu in 1881 cum nota Nottara in amintirile sale: „Am montat-o eu la teatrul de vara si la gradina Rasca, in iulie 1881, cu raposatii actori: Hagiescu, in Conu Leonida, si Mateescu, in Efimita.” (15) In vara anului 1881 o trupa (16)) de tineri actori ai Teatrului National, condusa de Grigore Manolescu, a format o societate artistica pentru stagiunea de la Rasca. Repertoriul era compus din drame si comedii. In 1882 acelasi grup de actori a jucat toata vara comediile: "Revizorul general" de Petre Gradisteanu, "Barba lui Stefan cel Mare" de George Baronzi, "Nervosii" de Victorien Sardou, "O noapte furtunoasa" de I.L. Caragiale.
In vara anului 1880 trupa „Tinerilor artisti asociati“ (13) s-a angajat la Gradina Rasca. Ziarele epocii anuntau ca „va incepe in curand distractivele reprezentatiuni cu piesele atat de populare "O noapte furtunoasa" si "Cuconul Lenida fata cu reactiunea“. (14) Asadar, premiera absoluta a farsei "Conu Leonida fata cu reactiunea" de I.L. Caragiale a avut loc, dupa cum arata presa vremii, la data de 22 iulie 1880 si nu in 1881 cum nota Nottara in amintirile sale: „Am montat-o eu la teatrul de vara si la gradina Rasca, in iulie 1881, cu raposatii actori: Hagiescu, in Conu Leonida, si Mateescu, in Efimita.” (15) In vara anului 1881 o trupa (16)) de tineri actori ai Teatrului National, condusa de Grigore Manolescu, a format o societate artistica pentru stagiunea de la Rasca. Repertoriul era compus din drame si comedii. In 1882 acelasi grup de actori a jucat toata vara comediile: "Revizorul general" de Petre Gradisteanu, "Barba lui Stefan cel Mare" de George Baronzi, "Nervosii" de Victorien Sardou, "O noapte furtunoasa" de I.L. Caragiale.
Anul urmator scena de la Rasca a fost solicitata de mai multe trupe. Una dintre acestea a jucat "Barba lui Stefan cel Mare", "Vaduva cu camelii" si opereta comica "Sa ne pupam". Directia de scena era asigurata de Grigore Manolescu. Din trupa faceau parte Grigore Gabrielescu si societarii Teatrului National Mihail Mateescu si Maria Vasilescu. In ciuda faptului ca regulamentul teatrului nu permitea societarilor sa joace prin gradinile de vara, in mod exceptional directorul de atunci, Constantin Grigore Cantacuzino, le-a aprobat cererea celor doi. Actorul Ion Lupescu si trupa sa au dat cateva reprezentatii la inceputul verii anului 1884. A urmat o alta trupa (17) care a jucat spectacolele "O noapte furtunoasa" si "Barbierul din Sevilla". In septembrie familia Armanini din Italia prezenta spectacole muzicale: cantece la mandolina si arii din opere interpretate de tenorul Valli. Doi ani mai tarziu, in iunie 1886, o asociatie de actori a deschis stagiunea cu o serie de localizari facute de Paul Gusty. Spectatorii au putut sa-i vada atunci pe Vasile Hasnas, Mihail Mateescu, Gheorghe si Clotilda Carje, Ion Niculescu, Elena Botez,Alexandrina Alexandrescu, Alexandru Leonescu, Victoria Almageanu, Maria Ciucurescu, Ralita Alexandrescu, Theodor Petrescu in comediile: "Unchiul cu frica lui Dumnezeu", "Trei femei si un barbat" si "Mincinosul". Pentru ca atractia consumatorilor sa fie mai mare, dupa fiecare spectacol se prezentau si numere de circ.
Prin vara anului 1889 pe scena de la Rasca teatrul alterna cu muzica executata de chitaristul Nastase Ionescu si naistul Anghelus. In 1896 comediile lui Caragiale, "O scrisoare pierduta" si "O noapte furtunoasa", au prins viata in interpretarea actorilor de la Teatrul National. Dar, parca, niciodata gradina nu a fost plina in acea vara ca in serile cand badea Cartan venea si povestea despre calatoria lui facuta la Roma. In anul care a urmat trupa lui Tomas Nicolaide a atras publicul cu dramele: "Othello", "Hernani", "Ruy-Blas", "Cesar Borgia". In aceeasi vara gimnastii condusi de George Moceanu prezentau numere de acrobatie.
Prin vara anului 1889 pe scena de la Rasca teatrul alterna cu muzica executata de chitaristul Nastase Ionescu si naistul Anghelus. In 1896 comediile lui Caragiale, "O scrisoare pierduta" si "O noapte furtunoasa", au prins viata in interpretarea actorilor de la Teatrul National. Dar, parca, niciodata gradina nu a fost plina in acea vara ca in serile cand badea Cartan venea si povestea despre calatoria lui facuta la Roma. In anul care a urmat trupa lui Tomas Nicolaide a atras publicul cu dramele: "Othello", "Hernani", "Ruy-Blas", "Cesar Borgia". In aceeasi vara gimnastii condusi de George Moceanu prezentau numere de acrobatie.
Vara anului 1896 nu a fost productiva. La Rasca reprezentatiile au fost sporadice. Caldura insuportabila ii determinase pe bucuresteni sa nu iasa din case. Stagiunea a fost deschisa in luna mai de trupa lui Jenica (Ion) Montaureanu, cu o comedie de Labiche, "Dragoste cu draci", urmata de dansuri populare executate de gimnastii lui George Moceanu si Petre Velescu. Programul artistic al serii s-a incheiat cu monoloagele spuse de Montaureanu. Rand pe rand, pe scena de la Rasca, au mai jucat Vasile Alexandrescu, tatal regizorului Sica Alexandrescu, spectacolul in beneficiu, "La vila regala"; Nicolae Hagiescu in spumoasa comedie "Cocosul mahalalelor", iar Petre Liciu si Nicu Poenaru si-au incercat norocul cu o alta comedie, "Ah! Draga Sache!".
In 1901 trupa lui Alexandru P. Marinescu a atras un numeros public, prin prezenta micutei Nora Marinescu. Din cand in cand se mai juca cate un spectacol in beneficiul vreunui actor. Prin 1902 faimoasa gradina era tinuta de un tipograf, Nicu Silvestru. Acesta avea atelierele chiar in curtea de langa gradina. Silvestru iubea actorii si-i ajuta prin tiparirea de afise si bilete. Actorul N. Niculescu-Buzau, plecat extrem de suparat de la Gradina Triumf, i-a propus lui Silvestru o stagiune de vara. Totul s-a organizat rapid si, intr-o seara de duminica, au rasunat arii din opereta "Vanzatorii de pasari". Pana la sfarsitul verii, s-au jucat o serie de comedii.
Rasca reinviase! In 1904 a revenit trupa de opereta condusa de Al.P. Marinescu. In luna iulie a prezentat operetele: "Fetite dulci", "Papusa", "Fiica tamburului major", "Aer de primavara", "Voiajul in China", "Perichola", "Vanzatorul de pasari"; iar in august: "De-asi fi rege", "Clairetta in concentrare", "Mascota", "Hanu Dracului", "Minorii" (in beneficiul lui Achil Th. Popescu), "M-selle Nitouche", "Femeia capitan". La sfarsitul lui iunie 1905 stagiunea a fost deschisa de trupa de opereta si comedii condusa de Nicu Poenaru. S-au jucat: "Greva minerilor", "Vanzatorul de pasari", "Clairetta in concentrare", "Perichola", "Mascotta", "M-selle Nitouche", "Fata tamburului major". S-a remarcat, in ultimele doua operete, Florica Florescu, viitoarea stea a operetei romanesti. Insa, cu tot programul bogat prezentat, succesul nu s-a grabit sa apara. In disperare de cauza Poenaru a renuntat la opereta si a trecut la comedie. A ales sa joace doua comedii spumoase, "Hapuri miraculoase" si "Mita Tirbuson", care s-au jucat cu casa inchisa. Succesul a fost formidabil, fapt pentru care stagiunea s-a prelungit pana in septembrie. A fost ultima aparitie a lui Nicu Poenaru (18) pentru ca la 27 septembrie 1905 s-a stins din viata producand o mare durere atat in randul publicului, cat si in cel al breslei teatrale.
In vara lui 1906 stagiunea a fost deschisa de o trupa de actori (19), majoritatea, din Teatrul National. Repertoriul (20) prezentat era facil, cladit din comedii si vodeviluri cu succes la un public fara pretentii. Primul spectacol a fost "Odai mobilate".
In 1908 gradina a fost inchiriata de Emil Fagure si Alexandru Andronescu. Au alcatuit o trupa cu actori de la Nationalul bucurestean si au dat spectacole pana la 1 august. Atunci au putut fi vazuti Ion Brezeanu, Vasile Toneanu, Ion Niculescu, Aurel Petrescu, Lucrezzia Brezeanu in: "O scrisoare pierduta", "Avarul", "Manasse", "Hotel Central", "Controlorul vagoanelor de dormit". Trupei de la National i-a urmat cea condusa de N. Niculescu-Buzau. Primul spectacol a fost "Mache somnambulul", adaptare de Emil Fagure dupa o comedie franceza. Comediei originale i se adaugase o intamplare care facuse inconjurul Bucurestilor. Un somnambul care se urca pe casa la o anumita ora din noapte, era privit de gloata in „temerara” lui ascensiune. Spectacolul s-a jucat, cu un succes nebun, pana in septembrie. Au avut loc 40 de reprezentatii, un adevarat record pentru acea vreme. Rasul si voia buna pusesera stapanire pe Gradina Rasca, semn ca si interpretarea era la inaltime. In vara urmatoare N. Niculescu-Buzau, in asociatie cu Const. Nottara, a deschis stagiunea la (21) mai cu "Popescu petrece", comedie localizata de Ludovic Daus si Grigore I. Perieteanu. Trupa avea in componenta pe: Achil Popescu, Ion Mortun (adus de la Nationalul iesean), Const. Tanase, Misu Fotino, Alexandrina Alexandrescu (care devenise pensionara), Lucrezzia Brezeanu, Pepi Moor. In aceeasi stagiune s-a mai jucat "Manasse" (cu Nottara in Manasse si Ion Mortun in Zelig Sor). A urmat comedia "Militarii veseli", dar piesa a cazut din cauza proastei traduceri facuta de Emil Fagure. S-au mai jucat: "Ti-a facut cu ochiul" si "Ruptura" de George Ranetti. Dupa acest an Rasca a decazut, fara a se cunoaste motivul real. Peste ani s-a aplicat planul de extindere al universitatii si gradina n-a mai ramas decat istorie.
In 1901 trupa lui Alexandru P. Marinescu a atras un numeros public, prin prezenta micutei Nora Marinescu. Din cand in cand se mai juca cate un spectacol in beneficiul vreunui actor. Prin 1902 faimoasa gradina era tinuta de un tipograf, Nicu Silvestru. Acesta avea atelierele chiar in curtea de langa gradina. Silvestru iubea actorii si-i ajuta prin tiparirea de afise si bilete. Actorul N. Niculescu-Buzau, plecat extrem de suparat de la Gradina Triumf, i-a propus lui Silvestru o stagiune de vara. Totul s-a organizat rapid si, intr-o seara de duminica, au rasunat arii din opereta "Vanzatorii de pasari". Pana la sfarsitul verii, s-au jucat o serie de comedii.
Rasca reinviase! In 1904 a revenit trupa de opereta condusa de Al.P. Marinescu. In luna iulie a prezentat operetele: "Fetite dulci", "Papusa", "Fiica tamburului major", "Aer de primavara", "Voiajul in China", "Perichola", "Vanzatorul de pasari"; iar in august: "De-asi fi rege", "Clairetta in concentrare", "Mascota", "Hanu Dracului", "Minorii" (in beneficiul lui Achil Th. Popescu), "M-selle Nitouche", "Femeia capitan". La sfarsitul lui iunie 1905 stagiunea a fost deschisa de trupa de opereta si comedii condusa de Nicu Poenaru. S-au jucat: "Greva minerilor", "Vanzatorul de pasari", "Clairetta in concentrare", "Perichola", "Mascotta", "M-selle Nitouche", "Fata tamburului major". S-a remarcat, in ultimele doua operete, Florica Florescu, viitoarea stea a operetei romanesti. Insa, cu tot programul bogat prezentat, succesul nu s-a grabit sa apara. In disperare de cauza Poenaru a renuntat la opereta si a trecut la comedie. A ales sa joace doua comedii spumoase, "Hapuri miraculoase" si "Mita Tirbuson", care s-au jucat cu casa inchisa. Succesul a fost formidabil, fapt pentru care stagiunea s-a prelungit pana in septembrie. A fost ultima aparitie a lui Nicu Poenaru (18) pentru ca la 27 septembrie 1905 s-a stins din viata producand o mare durere atat in randul publicului, cat si in cel al breslei teatrale.
In vara lui 1906 stagiunea a fost deschisa de o trupa de actori (19), majoritatea, din Teatrul National. Repertoriul (20) prezentat era facil, cladit din comedii si vodeviluri cu succes la un public fara pretentii. Primul spectacol a fost "Odai mobilate".
In 1908 gradina a fost inchiriata de Emil Fagure si Alexandru Andronescu. Au alcatuit o trupa cu actori de la Nationalul bucurestean si au dat spectacole pana la 1 august. Atunci au putut fi vazuti Ion Brezeanu, Vasile Toneanu, Ion Niculescu, Aurel Petrescu, Lucrezzia Brezeanu in: "O scrisoare pierduta", "Avarul", "Manasse", "Hotel Central", "Controlorul vagoanelor de dormit". Trupei de la National i-a urmat cea condusa de N. Niculescu-Buzau. Primul spectacol a fost "Mache somnambulul", adaptare de Emil Fagure dupa o comedie franceza. Comediei originale i se adaugase o intamplare care facuse inconjurul Bucurestilor. Un somnambul care se urca pe casa la o anumita ora din noapte, era privit de gloata in „temerara” lui ascensiune. Spectacolul s-a jucat, cu un succes nebun, pana in septembrie. Au avut loc 40 de reprezentatii, un adevarat record pentru acea vreme. Rasul si voia buna pusesera stapanire pe Gradina Rasca, semn ca si interpretarea era la inaltime. In vara urmatoare N. Niculescu-Buzau, in asociatie cu Const. Nottara, a deschis stagiunea la (21) mai cu "Popescu petrece", comedie localizata de Ludovic Daus si Grigore I. Perieteanu. Trupa avea in componenta pe: Achil Popescu, Ion Mortun (adus de la Nationalul iesean), Const. Tanase, Misu Fotino, Alexandrina Alexandrescu (care devenise pensionara), Lucrezzia Brezeanu, Pepi Moor. In aceeasi stagiune s-a mai jucat "Manasse" (cu Nottara in Manasse si Ion Mortun in Zelig Sor). A urmat comedia "Militarii veseli", dar piesa a cazut din cauza proastei traduceri facuta de Emil Fagure. S-au mai jucat: "Ti-a facut cu ochiul" si "Ruptura" de George Ranetti. Dupa acest an Rasca a decazut, fara a se cunoaste motivul real. Peste ani s-a aplicat planul de extindere al universitatii si gradina n-a mai ramas decat istorie.
11 Monitorul Oficial, nr. 95 din 1 mai 1869, p. 500.
12 Trupa era compusa din: Mademoiselle Marie Mora, Mademoiselle Anna de Blanck (violinista), Mademoiselle Blanche Gandon, Mademoiselle Anna Danescu si
Monsieur Debeer – Arhivele Nationale ale Romaniei, fond TNB, dosar 49/1878, fila 17.
13 Mihail Mateescu, Nicolae Hagiescu, I. Anestin, I. Tanasescu, C.I. Nottara.
14 Timpul nr. 162 si 163 din 22 si 23 iulie 1880.
15 Constantin Nottara, Amintiri din teatru, Editura Adevarul, Bucuresti, 1937.
16 Grigore Manolescu, Amelia Wellner, Ana Popescu, Alexandrina Alexandrescu, Constantin Nottara, Mihail Mateescu.
17 Ion Anestin, Nicolae Hagiescu, Vasile Hasnas, Fanchette Vermont (mama Mariei Ventura), Elena Botez, Ecaterina Dimancea, Atena Georgescu si regizorul Paul Gusty.
18 Au existat in prima jumatate a secolului al XIX-lea cateva figuri de artisti pentru care teatrul a fost existenta lor de a fi. Printre ei se numara si Nicolae (Nicu) Poenaru. Artist boem, mare animator de teatru si opereta, Nicu Poenaru a fost indragostit cu patima de meseria lui. Tatal sau, fost prefect de Prahova, dorea ca fiul sau sa urmeze dreptul. Dar, prin clasa a VI-a de liceu, Nicu Poenaru mergand sa vada spectacolele date de trupa lui Matei Millo a ramas fascinat de jocul marelui actor. Abandoneaza scoala si se alatura trupei acestuia. Dupa ce a colindat tara cu trupa lui Millo, in 1892 reuseste sa fie angajat la Teatrul National din Craiova. Are marea sansa sa joace alaturi de Ion Anestin si Ion Tanasescu. De fapt adevaratul sau debut a avut loc in acest teatru. Cu vocea sa baritonala, calda si frumoasa, prin jocul viu si comunicativ a cucerit publicul craiovean. A excelat
in operetele Vanzatorul de pasari (Adam), Perichola (Piquilo), Vanzatorul de violete (Jonathan); in comediile Hapuri miraculoase, Mita tirbuson. A fost si actorul Teatrului National din Bucuresti. Si-a creat numeroase trupe mergand in lungi turnee prin tara. A fost casatorit cu fiica actorului Ion Anestin, si ea, la randu-i, artista. In 1905 o intamplare stupida i-a curmat viata. Avea un caine pe care-l lua cu el in toate turneele. Intr-o zi cainele l-a muscat dandu-i virusul turbarii si Nicu Poenaru a murit la numai 37 de ani. Gradina Rasca a fost ultimul lui popas artistic.
19 Din trupa asociata faceau parte Ion Brezeanu, Aristide Demetriade, Alexandru Mihalescu, Lucrezzia Brezeanu, Paciurea, Aurelian Barbelian, Cazimir Belcot, Maria Ciucurescu, Eugenia Ciucurescu, Anicuta Stefanescu, Olga Culitza, Alexandrina Alexandrescu, Ion Niculescu, Aurel Petrescu, Gheorghe Storin, Misu Fotino.
20 Stagiunea s-a deschis la 27mai/7 iunie cu Odai mobilate, a urmat la 30 mai/12 iunie Raiul, la 1/14 iunie Bomba cu apa, 10/23 iunie Hai-Tanase! (localizare de George Ranetti), Minciunica de Gavault si Charvey; in iulie Tivila de la Hotel Ghidale, Vasilache Astronomul, Hapuri miraculoase, 423!, Spaniola de la Mitica; in august: Mita Tirbuson (localizare de Ranetti), Vant exotic.
12 Trupa era compusa din: Mademoiselle Marie Mora, Mademoiselle Anna de Blanck (violinista), Mademoiselle Blanche Gandon, Mademoiselle Anna Danescu si
Monsieur Debeer – Arhivele Nationale ale Romaniei, fond TNB, dosar 49/1878, fila 17.
13 Mihail Mateescu, Nicolae Hagiescu, I. Anestin, I. Tanasescu, C.I. Nottara.
14 Timpul nr. 162 si 163 din 22 si 23 iulie 1880.
15 Constantin Nottara, Amintiri din teatru, Editura Adevarul, Bucuresti, 1937.
16 Grigore Manolescu, Amelia Wellner, Ana Popescu, Alexandrina Alexandrescu, Constantin Nottara, Mihail Mateescu.
17 Ion Anestin, Nicolae Hagiescu, Vasile Hasnas, Fanchette Vermont (mama Mariei Ventura), Elena Botez, Ecaterina Dimancea, Atena Georgescu si regizorul Paul Gusty.
18 Au existat in prima jumatate a secolului al XIX-lea cateva figuri de artisti pentru care teatrul a fost existenta lor de a fi. Printre ei se numara si Nicolae (Nicu) Poenaru. Artist boem, mare animator de teatru si opereta, Nicu Poenaru a fost indragostit cu patima de meseria lui. Tatal sau, fost prefect de Prahova, dorea ca fiul sau sa urmeze dreptul. Dar, prin clasa a VI-a de liceu, Nicu Poenaru mergand sa vada spectacolele date de trupa lui Matei Millo a ramas fascinat de jocul marelui actor. Abandoneaza scoala si se alatura trupei acestuia. Dupa ce a colindat tara cu trupa lui Millo, in 1892 reuseste sa fie angajat la Teatrul National din Craiova. Are marea sansa sa joace alaturi de Ion Anestin si Ion Tanasescu. De fapt adevaratul sau debut a avut loc in acest teatru. Cu vocea sa baritonala, calda si frumoasa, prin jocul viu si comunicativ a cucerit publicul craiovean. A excelat
in operetele Vanzatorul de pasari (Adam), Perichola (Piquilo), Vanzatorul de violete (Jonathan); in comediile Hapuri miraculoase, Mita tirbuson. A fost si actorul Teatrului National din Bucuresti. Si-a creat numeroase trupe mergand in lungi turnee prin tara. A fost casatorit cu fiica actorului Ion Anestin, si ea, la randu-i, artista. In 1905 o intamplare stupida i-a curmat viata. Avea un caine pe care-l lua cu el in toate turneele. Intr-o zi cainele l-a muscat dandu-i virusul turbarii si Nicu Poenaru a murit la numai 37 de ani. Gradina Rasca a fost ultimul lui popas artistic.
19 Din trupa asociata faceau parte Ion Brezeanu, Aristide Demetriade, Alexandru Mihalescu, Lucrezzia Brezeanu, Paciurea, Aurelian Barbelian, Cazimir Belcot, Maria Ciucurescu, Eugenia Ciucurescu, Anicuta Stefanescu, Olga Culitza, Alexandrina Alexandrescu, Ion Niculescu, Aurel Petrescu, Gheorghe Storin, Misu Fotino.
20 Stagiunea s-a deschis la 27mai/7 iunie cu Odai mobilate, a urmat la 30 mai/12 iunie Raiul, la 1/14 iunie Bomba cu apa, 10/23 iunie Hai-Tanase! (localizare de George Ranetti), Minciunica de Gavault si Charvey; in iulie Tivila de la Hotel Ghidale, Vasilache Astronomul, Hapuri miraculoase, 423!, Spaniola de la Mitica; in august: Mita Tirbuson (localizare de Ranetti), Vant exotic.
Teatrografie
1882 – O noapte furtunoasa de I.L. Caragiale; distributia: Gr. Manolescu (Chiriac), Stefan Iulian (Ipingescu), Mihail Mateescu (Rica), Alexandrina Alexandrescu (Veta), Amelia Wellner (Zita), Iancu Petrescu (Dumitrache), Aristizza Romanescu (Spiridon).
1904, 25 mai – Manasse de Ronetti Roman; distributia: Gheorghe Carje (Manasse), Vasile Toneanu (Zelig Sor), Irina Leonescu (Lelia).
1908 – Mache somnambulul, adaptare de Emil Fagure dupa o comedie franceza: premiera: 1 august 1908, distributia: Constantin Tanase, Misu Fotino, Lucrezzia Brezeanu, Alexandrina Alexandrescu, C. Georgian, Ghita Popescu.
Sursa:
Teatrele din gradinile de vara ale Bucurestilor de altadata / Vera Molea. – Bucureşti : Biblioteca Bucurestilor, 2011
No comments: