"Magistre fara seaman, slava!"

George Constantin

Cand l-am vazut prima oara eram in perioada mea exclusivista. Eu credeam pe atunci ca fiecare secunda a prezentei tale in scena trebuie sa insemne un lucru extraordinar. Si l-am vazut pe George Constantin care mi-a contrazis total teoriile. Nu conteaza ce faci tu pe scena, important este ca spectatorul din sala sa planga (sau sa rada). Nu sa plangi tu ca sa planga el. Il vedeai pe George care trecea prin scena diurn, senin.

 Da, dar erau doua-trei-patru momente cand apasa pe pedala si, in sala, ti se facea pielea de gaina. Momentele acestea erau ca niste piloni care sustineau restul si tie, care-l priveai, iti luminau intregul.

Ce mi se pare uluitor la generatia lui? In anii '50 erau actorii extraordinari ai Nationalului, dar generatia lui s-a indreptat spre o alta scoala, spre ceea ce se intampla la "Bulandra", unde existau Jules Cazaban si Stefan Ciubotarasu. Au fost, astfel, influentati de linia adevarului, nu a expresiei. George Constantin si Victor Rebengiuc sunt principalii actori care au dus mai departe acest tip de scoala interpretativa cu radacini adanc infipte in pamant.
Eu nu cred ca George Constantin a facut personaje, cred ca a incercat sa descopere oameni, sa descifreze psihologii. Mai intervine si blestemul lui Dumnezeu sau harul de la Dumnezeu pe care l-a avut din plin. Avea aura, inevitabil te uitai la el. Cand s-a introdus aberatia cu normele, facea figuratie in diverse piese. In mod cert, toata lumea se uita la el. Si in orice rol, oricat de mic, il credeam. Tot timpul il credeai. La Gene Hackman, de pilda, vezi cusatura. La George, niciodata. Toti ne propunem sa fim crezuti. Dar numai unii sunt.

Florian Pittis si George Constantin

La "Furtuna", pentru George a fost o spaima totala din cauza scenei inconjurate de public din toate partile si la mica distanta. N-avea acel punct de sprijin din scena italiana unde simti ca esti ocrotit din trei parti, unde, oricum, ai spatele acoperit. Cu timpul, insa, si-a dat seama ca, avand publicul la un metru jumatate, te concentrezi mai usor, poti sa-ti vezi de rol fara grija. Ca atunci cand esti obosit si te concentrezi sa nu te scapi din mana. Cand esti inconjurat de public, tot organismul iti spune asta.
La spectacol a fost un partener exceptional. N-a intrat in discutie cu nici un interpret la rezolvari de scene, obicei impamantenit la "Bulandra", a fost de-o disciplina fara seaman. Eu, cu obraznicia mea normala, l-am rugat sa-mi menajeze o replica pe care o dadeam din fundul spatiului de joc, cu jumatate de glas. Absolut la toate spectacolele, mi-a menajat aceasta replica, niciodata n-a uitat.
In rest, ce mai poate spune Ariel despre Prospero in afara de prima replica din "Furtuna": "Magistre fara seaman, slava!".

Florian Pittis

Sursa text: "George Constantin Si Comedia Sa Umana" - Florica Ichim
Video via Fundatia George Constantin