Si ei au fost copii... Gina Patrichi - Singurul Craciun fara brad impodobit si fara daruri

Lemnele din magazie ni se terminasera tocmai in ajunul Craciunului. O noua ninsoare vopsise in alb campul din jurul casei. Gina tremura de frig cu toata imbracamintea groasa pe care mama i-o tot punea pe ea. Spre seara, doamna Pascu, proprietareasa noastra, care locuia in casa dinspre strada, ne-a propus sa ne vanda cateva kilograme de lemne. Spunea ca in felul acesta putem sarbatori si noi Craciunul… la cald.
Insotindu-l pe tata in viforul de afara, ne-am apucat sa cantarim pe o balanta de legume, fiecare bucata de lemn. Domnul Pascu, dardaind si el de frig, isi nota intr-un carnet cantitatile citite de mine pe cursorul cantarului.

Gina, infasurata pana peste cap cu tot felul de saluri, de parea un omulet de zapada miscator, s-a apropiat de noi. Vazand despre ce era vorba si-a dat de indata seama ca nu o intereseaza prea mult vanzarea si cumpararea lemnelor de foc. Facand bulgari din neaua proaspata si aruncandu-i peste gard, s-a indreptat tiptil spre fereastra apartamentului sotilor Pascu. Inauntru, la caldura, se impodobea tocmai bradul de Craciun pentru Doina, fetita lor. Ridicandu-se in varful picioarelor, Gina a privit dincolo de perdeaua de gheata ce acoperea fereastra. Deodata, picioarele ei nesigure au alunecat pe zapada inghetata langa peretele de care se sprijinise. Cazand, s-a lovit la barbie si izbucni pe loc intr-un hohot de plans. Auzind-o, doamna Pascu deschise usa si, ca s-o linisteasca, a invitat-o in incaperea plina de cadouri, spunandu-I cu jumatate de glas:
-    Ia si tu o ciocolata de la pom!
Cu mainile inghetate si cu un zambet nevinovat pe fata, “omuletul de zapada” isi sterse ultima lacrima de pe obraz…

Primind micul cadou, Gina nu mai era in clipa aceea fetita cu chibriturile din basmul lui Andersen… Traia insa singurul Craciun fara brad impodobit si fara daruri primite de la legendarul mos in straie rosii.

Mircea Patrichi

“Gina Patrichi - Clipe de viata”