Virgil Ogasanu: „L-am iubit pe Mos Craciun“

Virgil Ogasanu

„Ma bucur ca m-ati intrebat despre cum era Craciunul pe vremuri, pentru ca eu, de cand ma stiu, l-am iubit pe Mos Craciun. Pe vremea comunistilor, in perioada asta ne puneau spectacole de teatru, ne incarcau programul ca sa ne abata gandul de la cele sfinte. Eu si Florian Pittis, Dumnezeu sa-l odihneasca, ne duceam de Craciun la biserica si stateam pe ziduri pana se incheia toata slujba.


Evident ca stiau ca ne ducem, dar nu aveau ce sa ne faca. Sunt amintiri foarte placute, in ciuda greutatilor si a cenzurii din acele vremuri. Imi amintesc ca cel mai trist Craciun a fost cand mama mi-a spus ca Mos Craciun nu exista. In clipa aia lumea mea minunata s-a prabusit. Craciunul era un basm pentru mine si asa a ramas si acum, pentru ca basmele nu se termina niciodata, nu-i asa? Atunci insa am fost daramat sa aflu de la mama ca de fapt Mos Craciun n-a existat decat in imaginatia mea.

Tot legat de Craciun si biserica, cand eram copil in Severin, am trecut intr-o zi prin fata bisericii si m-am inchinat. Langa biserica era o cladire locuita de cativa rusi care aveau in grija zona respectiva. Eu veneam de la scoala si eram imbracat in pionier. Ajuns in fata bisericii m-am inchinat, iar un rus mi-a taiat calea tipand la mine disperat si gesticuland: «Niet, Niet, tu esti pionier, nu ai voie sa te inchini!». I-am spus mamei despre intamplarea asta, iar ea mi-a sugerat sa ma inchin cu limba cand mai trec pe langa vreo biserica, gest pe care, din obisnuinta, il mai practic si astazi, chiar daca ma inchin si cu mana“.

Sursa text: aici