Atat de dificil cu sine insusi, Caragiale era foarte satisfacut de tehnica ultimei lui piese, scrisa curand dupa "O scrisoare pierduta". Intr-o scrisoare adresata celui mai bun prieten al sau, juristul iesean Petre Th. Missir, la 22 februarie 1885, Caragiale scria aceasta apreciere in preajma concursului pentru premiul de 1.200 de lei, instituit de Teatrul National pentru cea mai buna drama sau comedie originala: "Astfel se-ntampla ca, desi din unsprezece piese, zece sunt nu proaste, ci de-a dreptul imposibile, nule, absurde (in fine nu sunt piese, sunt altceva fara nume pana acum in literatura), iar a mea este foarte buna, aratand chiar un progres de tehnica asupra "Scrisorii" - desi, zic, lucrurile stau astfel, sunt totusi amenintat sa caz, pentru ca dd. Stancescu, Alecsandri scl. cu un ton de adevarata furie striga mereu ca piesa ar fi buna, dar nu e literara si morala" (sublinierea noastra). Mai aflam cu acest prilej ca intaiul titlu al comediei a fost "Barbierul", actiunea petrecandu-se in actele I si III la "frizaria model" a lui Nae Girimea, eroul principal al piesei, "frizer si subchirurg", fante de mahala nehotarat intre doua femei: Mita Baston si mai tanara Didina Mazu. Am apucat si noi in tinerete, frizeri subchirurgi, care scoteau masele si "operau" bataturi, dexteritati asociate meseriei lor si care le ridicau prestigiul si veniturile. Nae e un adevarat mester in extirparea dintilor intr-un timp record, dar il vedem la sfarsitul actului intai scotandu-i Catindatului de perceptie o masea "nevinovata", risc mai curand al grabei decat al nepriceperii.
Serban Cioculescu
Sursa:
Teatrul Lucia Sturdza Bulandra
Caiet Program "D'ale carnavalului" (1966)
No comments: