Irina Rachiteanu (1946)

Irina Rachiteanu (Regine) in "Strigoii" de H. Ibsen. 

Regia: Marietta Sadova (1946)

Sursa foto:

LUCIAN SINIGAGLIA

 HENRIK IBSEN ÎN ROMÂNIA (II)

In 1946, Irina Rachiteanu se destainuia: “Teatru! Marele si frumosul meu ideal, marea mea iluzie, marea si nepretuita mea zadarnicie! Glorie! Ce comic! Sa te zbati, sa urli, sa plangi, sa inghiti mojicii, sa-ti calci peste atatea susceptibilitati, sa treci peste atatea lucruri... Ca sa joci teatru! Recunosc ca sunt ori prea inaintata, ori prea inapoiata in viziunea mea de teatru. Teatrul pentru mine e o manifestare cu caracter aproape divin, religios, sacru”.

O regasim pe tanara Irina Rachiteanu si in cateva dintre primele productii de filme romanesti, cum ar fi: “Focuri sub zapada” (1941), unde juca rolul Mariei, “Viasa invinge” (1951), in care este Anca Olteanu, sotia lui Dan.

Actrita insasi spunea despre cinema un gand care este actual si astazi, dupa 70 de ani: “Eu cred ca marele cinema trebuie sa-si capete firescul sau prin spontaneitatea dialogului. Camera sa fie uitata de actor, nu sa-i pozeze acesteia”.

In 1959 este angajata de Zaharia Stancu la Teatrul National “I. L. Caragiale”, unde a jucat cele mai importante roluri din cariera ei. Este perioada marilor creatii, intre 1959 si 1976, sub bagheta regizorilor Moni Ghelerter, A. Finti, Sica Alexandrescu, M. Berechet, I. Cojar si alti regizori ai vremii: “Oameni care tac” de Voitin, “Ana Karenina” de Tolstoi, “Regele Lear”, de Shakespeare, “Orfeu in infern” de T.Williams, “Maria Stuart” de F. Schiller, “Vlaicu Voda” de Davila, “Intalnire cu ingerul” de Sidonia Dragusanu, “Parintii teribili” de J. Cocteau, “Troienele” de Euripide, “Napasta” de I.L. Caragiale, “Pisica in noaptea anului nou” de D.R. Popescu, “Iadul si pasarea” de Ion Omescu, “Medeea” de Seneca, “Marele soldat” de D. Tarchila.

Irina Rachiteanu a jucat pe scena teatrelor: “Sarindar”, “Munca si Lumina”, “Comedia”, “Modern”, “Teatrul Nostru”, teatrul “Maria Filotti”, teatrul “Mogador”, teatrul “Armatei”, Teatrul National “I.L. Caragiale”, teatrul “Nottara”, “Teatrul Mic” si “Teatrul Foarte Mic”. 

Sursa text: http://www.cotidianul.ro/
Un articol de Magdalena Popa Buluc