 |
| Marioara Voiculescu |
Primele reprezentatii romanesti cu acest poem dramatic au avut loc la sfarsitul anului 1924. Au fost primele spectacole date de Compania „Marioara Voiculescu” in noul teatru situat pe latura Cercului Militar National de pe Bulevardul Elisabeta. Regizorul Mime Mizu si scenograful Traian Cornescu, cei care supervizasera amenajarea noului teatru, au semnat punerea in scena a spectacolului25. Despre deschiderea edificiului teatral, precum si despre semnificatiile si interpetarea poemului Peer Gynt, Camil Petrescu scria:
„Inaugurarea unui teatru nou, si mai ales in vremurile acestea de materialism acut, trebuie sa fie o data in istoria culturala a unei Capitale. Este o concretizare a reactiunii sufletesti, crearea unui instrument de lupta, o palpabila protestare impotriva veleitatii contemporane care oscileaza intre manipularile bancare si pasiunile sportive. Iata ca, dupa d-l Puiu Iancovescu, d-na Marioara Voiculescu smulge cinematografului, in folosul artei dramatice, o noua sala. O noua reduta cucerita. (...) Dar d-na Marioara Voiculescu nu e numai un izvor de energie creatoare, nu e numai interpreta plina de pasiune pe care o cunoastem. Pare si o indragostita de himerele frumosului pur, de inaltimea ametitoare a tuturor indoielilor, a tuturor abstractiilor in care cei condamnati
cred, siliti de o interioara constrangere. In sensul acesta, alegerea lui Peer Gynt pentru inaugurarea nu numai a unei stagiuni, dar a unui teatru, poate fi interpretata si ca un simbol. (...) Sunt frumuseti unice la Peer Gynt. Ei bine, reprezentarea acestei opere era o necesitate – cu orice pret – pentru viata noastra culturala imbacsita cu marunte drame adultere si idealuri de chelneri pseudointelectuali. Cu ea mergem spre culmile sfortarilor pe care geniul omenesc le-a facut catre ideal. D-na Marioara Voiculescu l-a jucat in travesti. Nu admitem in genere travestiul, dar aici era vorba de mai mult decat o creatie ideala, ceva de inger cazut si ingerii pana acum n-au fost identificati ca de un sex sau altul. (...) Credem ca numai temperamentul acestei actrite – unic azi la noi intre artisti si artiste – putea birui o asemenea greutate. Din restul interpretarii sa retinem accentele duioase, impresionante ale d-nei Maria Ciucurescu, creatia plina de amploare a d-lui Ciprian in regele spiridusilor, umorul sec al d-lui Niculescu-Buzau in rolul unui doctor si aparitia d-nei Ecaterina Nitulescu Sahighian in Solveig. (...) Am dori numai ca aceasta fagaduiala de arta, nu de negustorie artistica, sa nu fie numai o cursa pentru intelectualitatea noastra, ci o continua si inversunata tendinta spre realizare”26.
25 Apud Ioan Massoff, Teatrul romanesc. Privire istorica, vol. V, p. 443–444, Bucuresti, 1974.
26 Camil Petrescu, Cronica teatrala: „Peer Gynt” de H. Ibsen, in antologia Insemnari teatrale, vol. I, p. 127-129, Bucuresti, 2005. Textul a fost preluat din ziarul Argus, anul XV, nr. 3508, 31 decembrie 1924.
Sursa:
LUCIAN SINIGAGLIA
HENRIK IBSEN ÎN ROMÂNIA (I)
No comments: