Rolul lui Orfeu
in piesa lui Anouilh, dupa cum am mai spus, era interpretat de Cristea Avram,
pe atunci actor de voga mare in filmele romanesti si pe scena Teatrului „Nottara”.
Cu un deosebit farmec bland, invaluit de aparent mister, incapatanat si aplicat
la lucru, Cristea Avram repeta rolul blestematului amant, fiind un demn
partenerr al Marcelei Russu, uneori, ce e drept, farmecul prezentei sale fizice
tinandu-i loc si de unelte profesionale... Repetitiile decurgeau intr-o
excelenta atmosfera de lucru, piesa lui Anouilh, atat de strania lui poveste de
dragoste, incalzind interpretii si regizorul pana la pasiune... Intr-una din
repetitii, portarul Emil Frenko m-a anuntat ca „pe scara din fata a teatrului
se afla o femeie care parca ar vrea sa intre in sala, dar nu stie romaneste” si
ca neintelegand ce spune, el ma roaga sa ies eu din repetitie sa vad ce vrea...
Plictisit ca sunt scos de la lucru, m-am repezit pana la intrarea din fata
unde, pe scara prost luminata in clarobscurul diminetei de toamna tarzie, am
vazut o aparitie cu totul neobisnuita pentru locul, ceasul si ambianta
inconjuratoare... Gulerul ridicat al unui mantou de vizon acoperea chipul cu
obraji usor mongoloizi ai atat de cunoscutei vedete de cinema franceze Marina
Vlady! Copilul precoce din „Infidelele”, adolescenta stranie din „Vrajitoarea”,
doamna din inalta societate din „Cauzele drepte” mi se adresa fara fasoane,
rugandu-ma sa o las in sala, sa participe la repetitia in care aparea „mon
Christy”... Am poftit-o in sala, langa mine, prin semiintuneric. I s-a oferit
nelipsita cafea si m-am minunat de emotiile deloc creatoare prin care
interpretul lui Orfeu trecea din momentul cand a aflat ca in sala se afla
partenera sa din filmul „Steaua fara nume”, coproductie franco-romana, dupa
piesa lui Mihail Sebastian, si partenera sa dintr-o „histoire d’amour”
inceputa, dupa cum aveam sa aflu mai tarziu, la Sinaia, in sunetele
acordeonului lui Faramita Lambru... M-am minunat si mai mult remarcand cum, pe
intuneric, sala teatrului din pasajul Majestic s-a umplut pana la refuz, ca
intr-o seara de premiera neoficiala. Croitorese, dactilografe, functionare,
functionari, figuranti si mai ales figurante din teatru, toti si mai ales toate
dornice sa vada mai de aproape, cu o curiozitate mahalageasca, idolul din filme
si mai cu seama idolul povestii de amor, care incepuse pe soptite sa fie
comentata in Bucuresti si in provincie... A trebuit sa dispun inchiderea usilor
de acces in sala, prea des trantite de curioase si curiosi... A doua zi, o
dactilografa celibatara din teatru mi-a reprosat cu ochii in lacrimi ca am
inchis usile salii... Cand, razand, am intrebat-o: „Si ce-ai fi vrut sa vezi?”...
mi-a raspuns, jur, hohotind de plans: „Putorile care ne fura barbatii din tara”...
Nu a fost o prezicatoare mincinoasa... Peste cateva luni, Cristea Avram, daca
vreti, era furat si tot furat era si succesul piesei lui Anouilh... Romanta
inceputa la Sinaia, in sunetele acordeonului lui Faramita Lambru, deceda pe
malurile Senei, in casa familiei Poliakoff... Din aceeasi cauza deceda la
Bucuresti si succesul piesei lui Jean Anouilh... Care in mod cert fusese un
succes... Care fusese!
Mihai Berechet – „9
caiete albastre”
No comments: