Silvia Popovici - "Victoricuticutule…"

Din seria carea-a plecat la Craiova, Silvia si cu mine eram copiii cuminti, spune Victor Rebengiuc, cei care stateau acasa. Eram ca frate si sora. O relatie extraordinar de frumoasa. Silvia era o fetita cuminte, o cadra. Foarte serioasa, foarte disciplinata, talentata, constienta de importanta profesiunii si de valoarea ei in aceasta profesiune. Ne-am inteles foarte bine. Mi-amintesc cu placere de momentele petrecute la Craiova, din pacate pentru mine destul de scurte caci la doar sase luni am plecat la Teatrul Municipal, la Bucuresti. Silviei, imi amintesc, toti ne amintim asta, ii placea sa vorbeasca cu diminutive… Imi spunea Victoricuticutule… Se alinta. Dar in meserie era foarte serioasa, preocupata de dezvoltarea personalitatii ei. La lucru ne-am mai intalnit, tarziu, in perioada neagra a anilor ’80 cand nu se facea mai nimic in cultura si cand ca din minune am fost chemati la Televiziune pentru “Stalpii societatii” de H. Ibsen. Atunci am jucat din nou alaturi si ne-am mai amintit de vremurile cand eram colegi si prieteni, de spectacolele si filmele facute impreuna.

Doina Papp – Silvia Popovici, Treptele iubirii