Boierul oltean, Iancu (Ion) Otetelisanu, dorind o locuinta in centrul Bucurestilor si-a cumparat o bucata de pamant langa Teatrul National unde si-a cladit o casa dupa moda pariziana. Otetelisanu era unul dintre cei mai bogati oameni din tara noastra. Iar casa devine faimoasa in epoca, dat fiind ca Elena – nascuta Filipescu –, cea de-a doua sotie a lui Otetelisanu, organiza numeroase baluri si serate, dand stralucire resedintei.
Protipendada bucuresteana gasise locul ideal unde femeile puteau sa-si etaleze elegantele toalete, iar barbatii sa faca politica. Ca o picanterie, chiar si dupa cea de-a doua casatorie a lui Iancu Otetelisanu, in casa de pe Calea Victoriei continua sa locuiasca si prima sotie a acestuia, fapt care a dat prilej de barfa prin targul Bucurestilor.
Dupa moartea sotilor Otetelisanu, casa a ramas, prin testamentul facut de Iancu, Academiei Romane, care a inchiriat-o unor antreprenori. Acestia au transformat-o intr-un restaurant cochet cu terasa in fata, cu biliard in interior si sala de concerte, unde mai pui ca resedinta beneficia de un atu semnificativ: in spatele casei se afla o gradina strajuita de platani, tei si castani, la adapostul carora se va construi o scena de unde aveau sa zboare in vazduh acordurile muzicii lui Strauss, Offenbach, Kalman sau Lehar. Intrata in constiinta bucuresteanului cu numele de Terasa „Otetelesanu”, casa cu gradina din buricul Bucurestilor devine, pe la sfarsitului primului deceniu al secolului al XX-lea, un adevarat loc de „pelerinaj” pentru multi oameni de cultura: scriitori, actori, artisti plastici.
In 1903, un anume Mitica Georgescu, care avusese inchiriata o gradina restaurant pe strada Campineanu, foarte aproape de Teatrul National, cauta un loc central unde sa poata deschide un restaurant cu scena de teatru pentru sezonul estival. Era o adevarata moda in Bucurestiul acelor ani sa ai un local cu gradina, si gradina inzestrata cu o scena de teatru. Scena atragea dupa sine o clientela cu mult mai numeroasa, iar castigul era multumitor atat pentru patron, cat si pentru consumatorii ramasi fara angajament pe timpul verii.
Mitica Georgescu, negustor cu ochiul format pe localuri cu vad, gaseste locul mult cautat la Otetelesanu. Asa ca, s-a asociat cu un alt negustor, Mihail Stere, si a inchiriat casa si Parcul Otetelesanu. Ca sa faca loc unei scene mari, cu cabine pentru actori, decoruri si cortina, cativa arbori din gradina au fost culcati la pamant. S-au construit loji, s-au asezat mese si scaune in fata scenei. Si gata, teatrul de vara era pregatit sa-si deschida stagiunea. Primul moment artistic a fost insa compromis din cauza unui fals cantaret: individul pretinsese ca e celebrul sansonetist Paul Dalmed. S-a trecut peste esecul initial si s-a adus o alta trupa, care a prezentat Traviata de Verdi, dar si acest spectacol a produs dezamagire spectatorilor si patronilor: nici un interpret nu-si invatase partitura. Vrand sa nu piarda investitia facuta, Mitica Georgescu l-a chemat pe actorul Nicolae Niculescu-Buzau sa alcatuiasca o trupa de opereta si comedie. Iar Niculescu-Buzau s-a achitat cu succes de sarcina, incropind repede un ansamblu artistic de 50 de persoane: actori, cantareti, balet.
Ansamblul s-a produs pana la finalul stagiunii, iar numele Gradinii Otetelesanu a intrat in constiinta colectiva. Racoarea data de copacii din gradina, spectacolele pline de farmec si veselie, servirea ireprosabila de la mese, toate atrageau un public numeros.
Sursa:
Vera Molea
"Teatrele din gradinile de vara ale Bucurestilor de altadata"
No comments: