Irina Petrescu

"Singuratatea pe scena este la fel de dura ca si singuratatea in viata, presupun. Nu suntem facuti sa traim singuri. Si totusi, suntem uneori supusi acestei incercari. Este o experienta coplesitoare. Poate ca seamana, intr-un fel, cu ceea ce simti cand esti singur si trebuie sa intri in mare. Stii sa inoti, ba chiar iti place, dar esti absolut singur pe tarm; si atunci, cateodata intri si inoti la nesfarsit, cu sentimentul ca marea e a ta, comunici cu ea prin toate fibrele, fara nici o restrictie, iar altadata ai o strangere de inima inainte de a te arunca in apa. Dar daca tot trebuie s-o faci, o faci; si atunci inoti, dar altfel...
Mai e ceva: intre tine, actor, si public – indiferent daca esti sau nu singur pe scena – trebuie sa existe, sa se creeze, o stare de incredere reciproca. Cand aceasta stare s-a inchegat, cand acest fluid in doua sensuri a inceput sa circule, atunci in jurul tau se poate intampla orice (accidente de manevra in culise, rasete la galerie, orice!), spectacolul va merge inainte asa cum a fost el menit; are cel mult niste diferente de temperatura, nici acelea foarte usor sesizabile."

Irina Petrescu

Sursa text:

Dinu Kivu

"Rezistenta prin Teatru"