 |
| AMZA PELLEA |
„Eram marisor, incercam sa dau la Teatru. Eu am dat la Teatru dupa ce m-am sculat dintr-o boala, o boala grea – era sa mor atunci, pe la 22-23 de ani. La olteni, in cazuri din astea, se pun in miscare toate mecanismele de familie, unchi, veri… Asa am ajuns la Amza, el era directorul Teatrului National din Craiova, unde si juca foarte mult. Am ajuns, in sfarsit, la el, intr-o pauza de spectacol, iar ai mei, toate rudele din Bailesti, m-au impins la el inauntru, in cabina, zicand: «– Uite, Amzulica, asta e nepotul nostru, vrea sa se faca actor!». Amza s-a uitat patrunzator la mine si mi-a zis: «-Cin’ te tine, ma? Te tin eu sa nu te faci actor?».“
Marcel Iures
„Eu cu Amza am fost colegi din anul I de facultate, din 1951. Impreuna am luat examenul de admitere. De atunci am ramas ca fratii. El avea patru surori, iar eu eram a cincea! Am fost si la Bailesti si acolo am cunoscut toate personajele despre care vorbea Amza. Chiar daca nu aveam acelasi cerc de cunostinte, prietenia noastra a fost sincera si adanca. Cand mai greseam ceva intr-o piesa, la o repetitie sau ma incurcam imi zicea: „fa, naroado!“. Era un fel al lui de-a ma alinta. O gluma care-mi facea mare placere!“
Draga Olteanu
„Cred ca nu era un om simplu, dar ne facea sa credem asta. L-am cunoscut ca pe un om fermecator si plin de gingasie si blandete. De cate ori ne-am intalnit in actorie, era calm si relaxat. Era o simbioza intre omul obisnuit si eroul. Imi aduc aminte de acea poveste cum a fost uitat pe «campul de bataie» in costumul lui Mihai Viteazul. Ziua de filmare fusese lunga si grea. Ca mai uiti pe cate cineva, se mai intampla, dar chiar pe Mihai Viteazul? Nu s-a suparat pe nimeni, ba chiar a izbucnit in ras si intelegand ca un artist absurdul intamplarii, a pornit sontac, sontac la sosea, la ia-ma nene!“
Rodica Mandache
„Am lucrat mult impreuna cu Amza, si in film, si in teatru. Avea o chestie extraordinara: era foarte cald, deveneai foarte repede prieten cu el, avea haz. Chiar daca pe urma lua o mina de taran sanatos. Am fost cu mai multi colegi intr-un turneu la Moscova - era si Irina Petrescu. Acolo ne-au primit cei mai mari actori de la Moscova. Noi ne descurcam toti ruseste sau frantuzeste. S-a terminat petrecerea la hotel cu sampanie, cu veselie, iar Amza i-a spus regizorului Mihalcov: «Hai sa ne facem frati de cruce». Si cum credeti ca s-au facut frati de cruce? Si-au taiat cravatele si au luat fiecare cate-o bucatica din cravata celuilalt! A fost foarte amuzant. Alta data, eram la Corabia, cu teatrul. Si cei de-acolo ne-au intrebat ce mancam. Iar el a zis: «Peste. Un bors de peste!». A cerut si ardei iuti. Si l-am vazut ca ia un servetel. A tocat pe servetel vreo cinci ardei iuti, pe care i-a turnat deasupra ciorbei. S-a facut ciorba verde deasupra. I se scurgeau lacrimile in barba de placere, dar si de usturime, si inghitea cu o pofta nebuna. Am ras atunci de ne-am prapadit. Manca si plangea, manca si plangea!“
Stela Popescu
sursa text: adevarul.ro
No comments: