Imi placea sa‑i zic Teuțu!

Teofil Vîlcu

Teofil Vilcu – neuitat interpret al lui Stefan cel Mare (in „Musatinii” – adaptare pentru televiziune de Sorana Coroama‑Stanca) – a fost omul care s‑a apropiat cel mai repede de mine, o tanara usor debusolata, aruncata in viata de plecarea intempestiva din sanul familiei bucurestene, la 21 de ani. Teo si Ani – blanda lui sotie, care, sunt convinsa, au inteles din proprie experienta ce inseamna sa‑ti schimbi locul de bastina. Am fost ca un copil infiat, pentru o buna bucata de vreme.
Moldovean prin nascare, fiu de preot, Teo a studiat teatrul la Cluj. Parca l‑a tras ata acolo, pentru a‑si intalni jumatatea, si astfel a sadit‑o ca pe o floare pe ardeleanca sa in pamantul de care ii era dor si care l‑a atras definitiv, pana in ultima clipa a vietii, dar si dupa aceea. In 2003 s‑au dus deja zece ani de cand acest actor tumultos si inegalabil in varietatea‑i s‑a supus eternitatii. Si‑a daruit sanatatea si energia legamantului sau cu teatrul, cu atata devotament si suflet incat, uneori, credeam ca se secatuieste. Dar nu a fost sa fie asa. Puterea lui launtrica, statura, mintea sa, parca prosperau cu cat eforturile la care erau supuse erau mai mari. Despre Teo s‑au scris pagini si pagini, in viata si in viata de apoi. Inutil sa adaug ce s‑a spus si a fost confirmat in peste 200 de roluri, in cei peste 30 de ani de sfintire pe scena. Cu speranta ca ingaduirea imi este data de la suflet la suflet, voi cita cateva dintre spusele domnului Val Condurache – literatul iesean: ... „(T. Vilcu) era mai mult decat un artist; era o forta a pamantului, grea si misterioasa, care‑ti dadea sentimentul ca lucrurile au stabilitate, durata si o mare incapatanare de‑a fi.... Teofil Vilcu a fost ultimul patriarh al scenei iesene”.

Cristina Deleanu
"Si totusi actorul ..."