Laudatio pentru PROFESOR!

Dorina Chiriac si Sanda Manu

In '91 intram printre primii la Facultatea de Actorie din Academia de Teatru si Film al carei rector era Victor Rebengiuc; intram fara sa fi calcat vreodata intr-un teatru sa vad un spectacol si fara pregatire cu un profesionist de teatru. 

M-am pregatit cateva zile cu profesoara de engleza din liceul "I.L.Caragiale" Veronica Focseneanu si cu profesorul Cazacu de filozofie. Ei m-au incurajat sa cred ca pot sa fiu actrita.
Cred ca nu in scoala iti este cel mai cel mai clar ca ai dat de-un dascal bun. In scoala exersezi, descoperi, te descoperi.

Eu pot sa spun cinstit ca dupa scoala de actorie am iesit antrenata pentru teatru. Am iesit mai puternica, cu abilitati imbunatatite si cu altele nou descoperite si asumate. Am iesit cu exercitiul lecturii, cu disciplina in lucru, am iesit cu simturi treze si cu atentia antrenata.
Am iesit fara frica. Asta e. Am iesit cu incredere. Asta e rostul scolii. Sa ofere siguranta pe mijloace. Sa asigure arme potrivite luptei de dupa scoala. Si sa formeze o atitudine de continuu cercetator in meserie. Dupa scoala incepe viata reala, in care fostul student e unic responsabil, iar pentru ca el sa isi asume asta, dascalul trebuie sa ii fi fost tot timpul responsabil.
In anul trei de facultate trebuia sa joc Julieta la National, iar pentru asta trebuia sa-mi aman anul universitar. Profesorul meu de clasa mi-a spus: "Nu esti gata. Nu esti pregatita pentru scena cea mare. Vei fi o Julieta minunata, dar nu vei rezista." Am ramas in scoala la acest profesor. Am ales asta constient. N-am regretat nici o secunda. Am stiut ca nu sunt gata si mi-am dorit sa merg mai departe in scoala cu acest profesor, nu cu cei pe care i-as fi avut daca as fi inghetat anul.
Au mai urmat doi ani de scoala in care am descoperit ce nu stiam ca aveam, si-am dobandit si alte abilitati: rezistenta, greutate, mobilitate emotionala, rabdare. Am intrat in scoala mica cu voce mica. Am iesit mult mai inalta si cu voce puternica.
Sanda Manu e un dascal care nu uita ca tot ce face are un raspuns in viitorul studentului. M-a respectat ca student, m-a provocat in partituri grele, luptandu-se (chiar si cu mine) sa devin un artist liber, nu un actor sclav.
Fiecare spectacol in teatru e un examen. La o materie preferata, dar un examen. Actorul are examen la materia preferata in fiecare seara. Si pentru asta are nevoie de rezistenta. Fiecare curs al Sandei Manu era examen. Ne pregateam zilnic ca de spectacol. Am luat cu mine in teatru disciplina, rigoarea, pentru ca emotiile si oboseala sa nu ma dezechilibreze-n scena.
Sanda Manu m-a invatat sa cad. Si sa asum caderea cu certitudinea ca ma voi ridica. Si ridicarea e intotdeauna mai frumoasa si mai puternica decat mersul cel mai fara de obstacole. Pe mine scoala de actorie Sanda Manu m-a antrenat pentru viata.
Am 42 de ani si inca imi aduc aminte de Sanda Manu cand lucrez un rol. "Dorina, cand ai un blocaj in creatie, nu insista, nu mai forta, te duci in parc pe-o banca si mananci cirese."
In meseria asta esti adesea intrebat: "La cine-ai terminat?" Raspund intotdeauna ferm si mandru: "La Sanda."

Astea sunt ganduri provocate de intalnirea in cadrul FestCo 2015 a studentilor din toate promotiile prof. Sanda Manu. M-am gasit astfel in aceeasi clasa cu Oana Pellea, Dorina Lazar, George Mihaita, Mircea Diaconu, Mihai Constantin, Andi Vasluianu, Vlad Ivanov, Gabriela Popescu, Razvan Popa, Adrian Paduraru, Virginia Mirea, Maria Obretin, Ioana Calota si multi, atat de multi altii.

Dorina Chiriac

Foto: Silviu Covaci