Piersic si contesa

…nimeni nu pleaca pentru ca, la capatul coridorului, a aparut Florin Piersic. Deci, in toata Casa Scanteii, aripa dinspre Mogosoaia, “fornication”…

Fluturandu-si pletele “cu suvite”, Piersic ne povesteste ca la Cluj, stiti voi, dragilor, ce se da? Se da, in fiecare luna, 500 de grame de carne de porc si o jumatate kilo de carne de vita. Intelegeti, dragilor? Nu un kilo. O jumatate de kilo! Glasul lui, ca si mana lui, se ridica si se tot ridica spre tubul de neon lipit de tavan, ca si cum o jumatate de kilo ar fi de trei, de treizeci de ori mai mare decat kilo.

A aparut si Fruji, colega noastra de la “Contemporanul”. Tocmai s-a intors – de unde? – de la Cluj. Ii tine isonul lui Florin. Primo: pentru ca Fruji e fotografa si, cand pozarii dau peste staruri, asta fac. Secondo: Fruji e contesa. Numele ei de familie figureaza in “Almanahul Gotha” si in toate cartile de istorie, iar, pe la Cluj, Fruji are doua castele, nationalizate, e drept. Castelele comunica prin catacombe. Dar nu castelele conteaza, zice Fruji, incretindu-si frumosul ei nas aristocratic. Conteaza ca m-am intors de la Cluj cu sapte oua – asta-i acolo ratia lunara – dar, ghinion, pe trei le-am facut jumari, in tren.

Contesa-contesa, dar nu le-a aruncat.

Le-a adunat intr-un capacel si cu ele si-a spalat parul ei tuns baieteste ca-n revistele de moda. A facut operatia asta in WC-ul trenului, unde erau pitite doua gaste si-o rata.

“Va place rata cu portocale?” intreaba Fruji. Oricum, ne anunta ca, in copilaria ei, cu o miss de-a stanga si cu o mademoiselle de-a dreapta, asta era felul ei preferat.

Piersic isi da pe spate parul blond, ca al lui Fruji, dar mult mai lung si zice: “Eu plec dragilor. Va las cu rata”!

Dar n-a plecat. Sa pleci in ovatii si urale, asta s-a mai vazut. Dar sa nu pleci in ovatii si urale, asta numai el stie s-o faca.

Deci a ramas si am mai analizat nu “noul val”, nu “structuralismul in arta a saptea”, ci: crap cu ciuperci stropit cu smantana, piept de porc fragezit cu smantana, anghemacht de pui tot cu smantana. Smantana pe rulada, smantana pe rasol, pentru ca doamna Piersic, mama, e din Tara de Sus si – se stie – bucovinenii si in sprit toarna smantana.

Asta-i nebunia noastra culinara – zice Piersic. Ne-a scos din pepeni smantana, ca sa nu spun “din minti”. Si dumneata m-ai scos din minti, domnisoara contesa. Dar nu pentru ca te-ai nascut in castel cu catacombe, ci, pentru ca, de cand sugeai tata, mancai rata cu portocale. Cred ca puneati pe ea si ceva smantana, spune drept. Fii sincera!

Fruji – sau Frujinica, asa cum o alintau colegele (la “Contemporanul” o adusese, cu chiu cu vai, Ivascu, pentru ca nimeni nu vroia sa-si aprinda paie-n cap cu una care avea – de-adevarat – blazon; Ivascu m-a recuperat si pe mine. Mi-a dat o colaborare la “Contemporanul”. – Cum vrei sa iscalesti? – Ileana Costin e bine? – E foarte bine. Asa am semnat pana a venit asa-zisul dezghet).

Dar sa revin la Fruji, ca despre ea e vorba. Fruji, ce-i in gusa si-n capusa, i-a spus lui Florin ca e maritata, tot cu-n artist, numai ca sotul ei nu da din gura. Da din penel.

Cand a auzit de confrate, Piersic a pupat-o pe frizura si a intrebat-o:

- Unde locuiti in lipsa castelelor?

- Fiindca am avut protectie, locuim la bloc. In Berceni.

- Chiar in Berceni?! – se mira Florin. Si cand a zis Berceni, a batut palmele uimit de parca Berceni ar fi fost Biarritz sau Baden-Baden. Pot sa va fac o vizita?

- Acum nu prea poti, zice contesa, pentru ca in vizita, la noi, de o saptamana, a venit tata.

- Domnul conte?

- Tata nu e conte. E doar baron. E complicat sa-ti explic, dar pot sa-ti spun ca de cand a venit, aproape nu l-am vazut. La Cluj, taia lemne, castiga si el un ban dar, de cand a venit in Capitala, de dimineata pana seara, nu-l poti scoate din carciuma de la coltul strazii. Ii place societatea de acolo. S-a imprietenit cu camionagii si, de dimineata pana la ora de inchidere, bea cu ei rom.

- Numai rom? se intereseaza Florin. Apoi comenteaza: Asta parca nu-i bine…

- Cum sa fie bine? il completeaza Fruji. Am vorbit cu doctoral Setlacec si l-am rugat, cand o sa vin cu tata la control, sa-i explice la ce se expune.

- Ii explic eu, zice Piersic.

- Multumesc, dar nu-i nevoie, il lamureste Fruji. Fiindca doctoral Setlacec nu s-a multumit sa-i explice. L-a amenintat. I-a spus clar: “Nu mai bea rom, domnule baron, pentru ca, dac-o tii cu romul, n-o sa mai vezi. O sa orbesti!”

- Si baronul ce-a zis?

- A zis: domnule doctor, eu ce-a fost de vazut, am vazut. Dar ce-a fost de beut, inca n-am beut.

- Ce replica buna! Bravo! Bravo! a sarit Piersic.

Si-acum n-a mai pupat-o pe ciuf. A strans-o-n brate si i-a spus sa-l convinga pe baron sa lase camionagii si sa se inhaiteze cu el.

- Sa-mi inventeze niste replici! Fiindca, domnisoara contesa, eu nu ma plang de ratia de carne de vita. Eu am nevoie, zilnic, de un kilo de replici. Daca poate – nu se poate sa nu poata, doar e baron – chiar un kilo si jumatate de replici. “Panimaiesi”, domnisoara contesa?

Ecaterina Oproiu

"Jurnal"