Petrica Ionescu si Conu Leonida

Petrica Ionescu

„Un spectacol important la „Nottara” a fost Conul Leonida…Desi nu a ajuns niciodata la public, a spart violent tiparul montarilor Caragiale, “panicand” critica si oficialitatile vremii, dar entuziasmand noua generatie de oameni de teatru. Iar tu ai ramas cu o dragoste speciala pentru un mare artist, Petrica Ionescu.

A fost un mare curaj din partea lui Lovinescu sa-l cheme pe acest “copil teribil” ca sa puna in scena “Conul Leonida”… Textul are unsprezece pagini si spectacolul lui Petrica dura doua ore si jumatate. Sa-ti dau cateva amanunte.

Reprezentatia incepea cu Leonida gol, in cada, cu ziarul in mana, motaind. Efimita, interpretata de Stefan Radof, venea de afara – o apucase pantecaraia – si cauta cu disperare o hartie ca sa-si rezolve treburile. Vede ziarul, il ia, si, dupa ce-si face treaba cu el, revine cu ce a mai ramas, facut fasii, si pentru alte dati. Si-l infige in cui. Cand ajungea la momentul cu cititul ziarului, Leonida aduna bucatile, incercand sa-l refaca din resturile ramase. Numai aceasta secventa dura cam 20 de minute. Alt amanunt: cei doi adormeau si sforaiau Menuet-ul lui Boccherini. Leonida se trezea si incepea prin toate mijloacele sa-si impiedice consoarta sa mai sforaie. Fluiera, o intorcea pe o parte, apuca un calapod de cizma ca s-o omoare. In cele din urma, se catara pe pereti, la propriu, decorul fiind astfel conceput. In final, eroii mureau, cele doua paturi devenind sicrie. Ne-a chemat la el Radu Popescu, care era pe atunci redactorul sef al revistei “Teatrul”, si ne-a spus: “Faceti acest spectacol si eu va distrug. N-ati inteles nimic din Caragiale”. Daca dansul, care era un  om de spirit si ne acuza de blasfemie, iti dai seama ce puteau sa inteleaga cei de la Partid sau de la Sfat. Viziunea lui Petrica asupra acestei lumi tragi-comice era foarte radicala, revolutionara in citirea lui Caragiale pentru acea vreme. Un mare regizor, divin in repetitii.
Poate faptul ca nu s-a dat drumul la spectacol i-a deschis alt drum. Profitand de un turneu cu ”Nepotul lui Rameau”, in care facea figuratie, Petrica Ionescu a ramas in Franta, unde s-a lansat intr-o mare cariera internationala.” 

Stefan Iordache in dialog cu Ludmila Patlanjoglu (“Regele scamator Stefan Iordache”)

Petrica Ionescu era student in ultimul an, cand a montat acest spectacol. „Conu Leonida...” urma sa fie spectacolul lui de diploma. Iata ce spune regizorul despre acest spectacol, intr-un dialog cu Mihaela Cristea (volumul de interviuri “Experienta initiatica e exilului”):

„Am montat la Nottara  „Conu Leonida fata cu reactiunea” , de Caragiale, intr-o forma bizara – ce-i drept : Iordache aparea gol din prima imagine, aveau pancarde – „Sa dam exemplu Europei”. Radof o juca pe Coana Efimita in travesti, ceea ce totusi nu era foarte, cum sa spun, in literele din jurnale, in „Scanteia”  nu se invata asa ceva. In sfarsit ei erau un cuplu haotic de oameni foarte tineri, in plus, Iordache juca absolut cu figura lui, nu era trucat, imbatranit, desi trebuiau sa fie doi pensionari speriati, ei erau un fel de paznici ai unui magazin gigantic in care se afla toata memoria tarii pana in zilele din anii 70. Si ei pazeau aceasta usa – cam asta era casa lor. Si pe de o parte le era frica de revolutie, pe de alta parte mureau de frica sa nu se deschida din cauza revolutiei aceasta poarta gigantica, care se deschide, bineinteles, la sfarsitul spectacolului, de acolo navalind si sufocand, se umplea scena de obiecte. Pana la sfarsit erau sufocati de ce se vedea din acest dulap care era un haos total. Nu mai tin minte exact cum era spectacolul, dar in orice caz era foarte amuzant. Mi-aduc aminte de un concert pe care n-am sa-l uit in viata mea al lui Iordache si-al lui Radof, adica Efimita si Conu’  Leonida… un concert de sforaituri, fenomenal………… aceasta simfonie de sforaituri dura 20 de minute si era facuta de ei, ceva fenomenal, adica de neuitat. Acest concert de sforaituri transforma personajele, adica ei isi spuneau prin sforaituri niste lucruri.
-    Prin cuvinte erau mai putin expresive.
Exact. Din pacate spectacolul a fost cenzurat. O parte din oamenii de la Institut, cativa artisti au putut sa se strecoare la celebrele sedinte de cenzura si mi-aduc aminte ca se tavaleau pe jos de ras, pentru ca acest spectacol de sforaituri uneori le spuneau mai mult decat textul in sine……
-    Zilele trecute domnul Alexandru Paleologu imi spunea, aici la Paris, ca nici astazi nu uita acest spectacol, caci pe vremea cand reprezentatia a fost interzisa domnia sa era secretarul literar al teatrului Nottara. Asa ca acel spectacol a ramas de neuitat pana astazi.
Da, pentru cei 30-40 de invitati care au vazut spectacolul, fiindca publicul nu l-a vazut niciodata. Spectacolul a fost cenzurat si evident interzis, cu scandal.”


Sursa:
Ludmila Patlanjoglu
“Regele scamator Stefan Iordache”