Portrete

 

Portretele pe care Vlad Mugur le face celor cu care a lucrat sant centrate pe un detaliu extrem de fin si de precis în jurul caruia se ridica personalitatea fiecaruia. Povestind despre seria de la clasa Baltateanu si de la cea a Aurei Buzescu, Vlad Mugur creioneaza schite de portret: "George Constantin era bas si tenor cu treceri de registru si avea ochii care ii radeau în cap, actor de caracter.
Rautchi era bariton, cu o dictie imperfecta datorata si originii slave, dar compensand-o cu un talent foarte special, poate cel mai mare din aceasta minunata serie, talentul de a stapani de la umorul sec la tragedie, de la Cehov la ordinarul marinar ragusit din Tragedia optimista, la nebunul Hagi Tudose. Victor Rebengiuc era contrastul. Era opusul lor. Asta a si fost captivant in aceasta serie. Varietatea. Victor era mai fin, cu un mare instinct al miscarilor şi nuantarilor, Sanda Toma era un fel de motoras ingenuu de comedie si de drama. Mai tarziu a facut un cuplu unic impreuna cu Silvia Popovici. Doua portelanuri de Sèvres, cum spunea scenograful si regizorul Siegfried dupa spectacolul cu Bunbury, era o serie din care curgea talentul, de multe ori nedisciplinata, certata cu cursurile teoretice si cele marxiste. O data pe an, ne incolonam cu maestrul Baltateanu, o porneam spre Rectorat sa-i salvam pe Rautchi si George Constantin de repetarea anului. Devenise celebra scena. Ce ne-am fi facut fara Rautchi si George Constantin? era si respect si dragoste si boema si pasiune."

Sursa:
Marina Constantinescu
"Sa citesti in palma scenei"