 |
| Lucia Sturdza Bulandra in "Nebuna din Chaillot", de Jean Girardoux, alaturi de Victor Rebengiuc si Anca Veresti (Teatrul Municipal, noiembrie 1957) |
Simpla aparitie a doamnei Bulandra pe scena iti taia respiratia. In spectacolul “Nebuna din Chaillot”, statea la inceputul actului al II-lea pe o sofa, iar eu eram asezat alaturi. Era intr-o stare de usoara ameteala si ma confunda pe mine, sinucigasul salvat de la inec, cu iubitul ei din tinerete. Aveam un dialog oniric pana cand ea se trezea la realitate. La un moment dat, doamna Bulandra trebuia sa se ridice si eu ii dadeam mana ca sa o ajut. Din cauza ca purta o capa larga de velur, in timpul unui spectacol, cand s-a ridicat in capul oaselor, a calcat cu piciorul pe ea si a cazut.
A vrut sa se ridice, insa nu reusea sa se miste. In momentul ala, eu am innebunit, nu stiam ce sa fac, stateam cu mana ei in mainile mele si o trageam cu putere; ea se uita la mine cu niste ochi mari si speriati si spunea intruna: “Un moment, un moment, un moment.” Asteptam sa se lase cortina, sa se intample ceva, sa ies din situatia asta ingrozitoare, careia nu-i gaseam nici o rezolvare. O trageam ca disperatu’ de mana si, intr-un tarziu, m-am oprit; am inteles ca daca mai trag mult ii scot mana din umar. M-am aplecat, am luat-o de subsuori si am pus-o in picioare. De indata ce s-a vazut ridicata, doamna Bulandra a inceput sa joace firesc. Umbla intr-o goana nebuna pe scena si a tinut-o asa pana la sfarsit. Paseam buimac in urma ei, inca nu-mi revenisem dupa socul avut. Cand s-a lasat cortina, ea mi-a spus senina: “Draga, credeam ca n-ai sa poti sa ma ridici!” Atat a avut de comentat, dupa tot ce se intamplase! Era uluitoare, o persoana plina de autoritate si un om foarte cald totodata. Eu, dupa experienta cu doamna Buzescu, ma purtam natural cu ea si chiar ii spuneam in gluma “copila mea”. Doamna Bulandra nu se supara, dimpotriva, era incantata de familiaritatea mea. La polul opus, daca simtea ca ti-e frica de ea, ii placea sa te chinuie si sa se poarte ca un zbir. Mi-aduc aminte de un coleg, Dumitru Onofrei, care era putin sasait si se straduia sa-si remedieze defectul de vorbire, spunandu-si textul de o mie de ori inainte de spectacol. De cate ori il vedea, doamna Bulandra ii imita defectul de dictie. Ea glumea, desigur, dar omul era disperat. Meritul cel mai de seama al doamnei Bulandra, pe langa calitatile ei umane si manageriale remarcabile, era ca, in conditiile in care erau impuse anumite piese sovietice, rusesti si romanesti, repertoriul pe care l-a avut Teatrul Municipal in anii ’50 a fost unul exceptional, care ar putea fi invidiat si in zilele noastre de orice teatru.
Victor Rebengiuc
Sursa:
Simona Chitan - Mihaela Michailov
"Victor Rebengiuc Omul si Actorul"
No comments: