 |
| Damian Crasmaru |
La Damian Crasmaru, omul este atat de strans imbratisat de actorul Damian Crasmaru, poate si de poetul, fantezistul, imaginativul Damian Crasmaru, incat primul aproape ca se sufoca. Acest raport e derutant, pentru ca stai de vorba cu el si deodata o ia razna, deraiaza, chestie pe care o face cu un farmec absolut irezistibil, abandonandu-se acestei evadari din prozaic cu atata sete, incat atinge funambulescul (bizar, excentric, extravagant). Ascultati:
- Am fost foarte frumos! In Italia oamenii se intorceau dupa mine, masinile opreau, apoi porneau din nou… S-ar putea sa viu dintr-o alta viata.
- Am fost foarte frumos! In Italia oamenii se intorceau dupa mine, masinile opreau, apoi porneau din nou… S-ar putea sa viu dintr-o alta viata.
 |
| Damian Crasmaru |
Vezi tu, Val… pana la treizeci de ani eram nemuritor. Asa ma socoteam… Dupa ce implinesti cincizeci de ani se-ntampla ceva. Realizezi ca mori. Si te apuca o revolta… D-aia imi place mie “Faust”… M-as lupta cu Dumnezeu… Viata nu-i bine intocmita… Daca m-as fi apucat de scris, as fi ajuns un mare scriitor… Nici de pictura nu m-am apucat… Am sa-ti arat odata… Am o mana… Asa a fost sa fie! Destinul…
 |
| Damian Crasmaru |
Omul acesta e o poezie. Mi-a povestit o multime de chestii ca un copil, alintandu-se, improvizand, jucand tot timpul cu farmec si uitare de sine, pentru ca brusc sa devina lucid si ironic pana si cu el insusi. Omul este deosebit, ciudat, plin de contradictii, temeri, candoare, nonconformist. Faust, Don Quijote, Til Ulenspiegel la un loc, totul cuprins intr-un histrionism coplesitor.
Valentin Uritescu
No comments: