Stefan Ciubotarasu: “Unde-i nemernicul, sa-l omor?"

Stefan Ciubotarasu

La scurt timp dupa ce am fost angajat la Teatrul de Comedie, am asistat la o intamplare extrem de amuzanta. Era prima seara la teatru, venisem sa vad spectacolul, sala era arhiplina si atunci am preferat sa stau in culise, langa arlechin, cum spunem noi celor doua laterale care incadreaza scena. Langa mine am vazut un tanar pompier si am aflat ca si el fusese angajat in aceeasi zi cu mine. El avea in plus o casca rosie, o pelerina kaki si se uita la fel de fascinat ca mine la Stefan Ciubotarasu si la Vasilica Tastaman. 

La un moment dat, personajul lui Stefan Ciubotarasu isi aprinde o tigara, si il vad pe pompierul de langa mine ca face ochii mari si intra glont pe scena. Ii smulge tigara din gura lui Stefan Ciubotarasu si ii spune cu o voce foarte serioasa: “Tovarasu’ Ciubotarasu, eu va respect, dar nici chiar asa…” S-a intors si a iesit in culise, unde deja il astepta regizorul tehnic. In prima faza, mi-am zis “Mama, ce actor tare e si asta!”. Am crezut ca gestul face parte din piesa si ca a fost adus un actor care sa il interpreteze pe pompier, fiindca totul fusese extrem de firesc. Numai ca imediat l-am vazut pe regizorul tehnic repezindu-se la el si l-am auzit: ”… ‘tu-ti gura ma-tii de nenorocit! Vino, ca daca nu te omor eu, te omoara nea Fanica!” L-a luat, l-a dus de-acolo, nu stiu unde, si apoi l-am vazut pe Stefan Ciubotarasu, care care a trecut val-vartej pe langa mine – ati vazut vreodata o locomotiva pufaind intr-o gara mica, cu aburii aceia iesind in vartejuri pufoase? Ei bine, asa era Stefan Ciubotarasu in acele momente. “Unde-i nemernicul, sa-l omor? Il omor!” si numai ce l-am auzit pe regizorul tehnic, nea Traian, spunand: “Nea Fanica, te rog eu frumos, linisteste-te, l-am omorat eu!” De atunci, luni de zile, Teatrul de Comedie nu a mai avut pompier!
Acest regizor tehnic, Traian, era el insusi un ”personaj”. Nu pot sa-l uit cum chema actorii in scena: “Maestre Radu Beligan, va rog sa poftiti in scena, tovarasu’ Chesa – care era si secretarul de partid -, hai, bai, Amzule! Fanica, veniti odata, bai! Si tu, ce p… mea faci, Vasilica Tastaman, hai odata!” Fiecare dintre noi isi avea locul lui bine stabilit in ierarhia acestui regizor. Si, cu regret o spun, toate povestile acestea care mi-au infrumusetat viata si mi-au bucurat toata perioada asta de munca au disparut.

Vladimir Gaitan – Zig-zag prin alfabetul vietii