Ovidiu Iuliu Moldovan in doua spectacole de exceptie: "Caligula" si "Tamerlan".

Alaturi de Silvia Popovici in legendarul spectacol "Caligula"

“Caligula” – spectacolul pus cu multa maiestrie de acelasi Horea Popescu pe scena Nationalului, dupa piesa lui Albert Camus s-a constituit, dupa parerea mea, intr-un fenomen singular. Toata lumea stie despre Caligula ca a fost unul dintre cei mai sangerosi dictatori, unul dintre cei mai cruzi imparati ai Romei antice. Toata lumea stie ca in fata lui Caligula nimeni nu sufla o vorba! Supusii se simteau obligati sa-l urmeze orbeste. Altminteri – moartea! Or, spectacolul a fost prezentat in premiera in 1979 – adica in plin… ceausism! Si s-a jucat nestingherit timp de 12 ani! Adica si dupa Revolutie! O longevitate rara pentru orice mare spectacol. Da, crede-ma, cu spectacolul asta s-a produs un miracol!

Era un atac virulent impotriva totalitarismului si totusi nu a fost oprit! El mai era socant si prin plastica sa uluitoare – costumele erau create de Doina Levinta, iar decorurile erau semnate de marele Paul Bortnovsky. Intalnirea mea cu Caligula, ca si mai tarziu cu Tamerlan, eroul piesei lui Marlowe, care m-a pus, si el, la mare incercare, a insemnat o provocare. A trebuit sa-mi folosesc toata forta interioara, toate resursele fizice si psihice pentru ca, intrand in pielea unor dictatori teribili, sa starnesc, pe “contre-emploi”  toata ura in sufletele spectatorilor, tot dispretul, toata impotrivirea pe care astfel de sinistre personaje o merita. 

Cu Delia Nartea in "Tamerlan"

 Si pentru ca am vorbit de longevitatea spectacolului “Caligula”, nu pot sa nu-mi exprim aici regretul ca spectacolul “Tamerlan” – pus cu deosebita maiestrie de acest inca tanar si foarte, foarte talentat regizor, care este Victor Ioan Frunza – a disparut relativ repede de pe afis… Am repetat la el timp de un an si jumatate. Si nu a avut cariera pe care – cred eu – ar fi meritat-o acest deosebit de valoros spectacol…

Ovidiu Iuliu Moldovan

“Amintirea ca un parfum…”  de Silvia Kerim